Australienii privesc alegerile parlamentare ca pe un concurs de miss, turcii vor liber la băutură. Brazilienii ar face orice să scape de fotbal. Cum s-a ajuns la anomaliile astea?
27 iunie 2013: BBC anunţă că Julia Gillard a fost înlocuită din postul de premier al Australiei din cauza lipsei de popularitate. Un sondaj de opinie a arătat că Julia Gillard ar fi pierdut oricum alegerile din septembrie pentru că “are o formă ciudată a corpului”. Julia Gillard e o femeie cu fundul mare care în ultimii trei ani a ţinut Australia departe de crizele financiare. Totuşi, Julia Gillard nu e populară: are o formă ciudată a corpului, are nas de vrăjitoare, nu e căsătorită. Nu e în tiparul de “happiness” al australienilor.
Asta ridică nişte întrebări: către ce se îndreaptă democraţia asta de tip “cea mai populară fată din liceu”?
Când un politician capabil e înlocuit din funcţie pentru că are fundul mare şi nu place alegătorilor se cheamă “democraţie”.
Când SUA, în mod sistematic, violează corespondenţa şi viaţa omului modern se cheamă “democraţie”.
Când cineva (Edward Snowden) vorbeşte despre asta se cheamă “trădare de patrie”.
Când un bărbat neînarmat (cecenul Ibragim Todaşev) e ucis în timpul unui interogatoriu FBI, se cheamă “democraţie”.
În altă parte a globului, Turcia sub Erdogan înregistrează o spectaculoasă creştere economică. Venitul pe cap de locuitor s-a triplat în ultimii ani. Vedem la ştiri protestele din piaţa Taksim. De ce protestează oamenii ăştia? Că nu mai au voie să consume alcool între 10.00 seara şi 6.00 dimineaţa .
Şi asta ridică nişte întrebări: Către ce se îndreaptă această democraţie de tipul “vreau să am dreptul să beau până la 5.00 dimineaţa în parcul Gezi, pe iarbă, şi să mă culeagă gunoierii în zori”? Apărătorii drepturilor omului mi-ar putea spune că sap la temelia drepturilor omului de a bea pân