Peste tot ştiri panicarde de scumpiri. Pe chipurile multora la auzul unor asemenea veşti s-a instalat tristeţea şi teama pentru ziua de astăzi, darămite pentru ziua de mâine. La slujba Sfintei Liturghii am văzut multă lume tristă, iar tristeţea lor mi-a atins cumva sufletul. Părintele, ca de fiecare dată, s-a rugat pentru aleşii ţării şi pentru înţeleptirea lor. Rugaciunea lui a răsunat în inima mea mult diferit faţă de alte dăţi. Patosul Sfintiei Sale m-a făcut să mă gândesc brusc la această ţara şi la clipele grele prin care trec majoritatea românilor. Mi-am adus aminte de răspunsul dat de mine la întrebările ,,Cum este România MEA? Cum ai vrea să fie România noastră?” la concursul lansat de un post de radio de pe la noi, pe care de altfel l-am şi câştigat, şi unde drept premiu am fost invitată în studioul lor, la o emisiune în direct, de Ziua Naţionala a României. Suna cam aşa: << Cu ce punct de vedere să încep? Cu cel istoric? Ca dosar de ţară? Politic? Geopolitic şi geostrategic? Economic? Cultural? Psiho-comportamental? Descriptiv? Sunt atât de multe de spus… România mea este frumoasă, bogată, spirituală, hăruită şi dăruită cu unele dintre cele mai frumoase daruri de pe pământ. România mea este prin ea însăşi la confluenţa intereselor marilor puteri, tributară unor tratate istorice, la care a adăugat altele şi mai dezastruos negociate. România mea este acest popor. Este zâmbetul şi mângâierea pe creştet a bunicilor, este Colindul de Crăciun, este spiritul românului: calm, cald, smerit, îndelung răbdător, iertator, pacifist şi impăciuitor. România MEA este împovărată, îndatorată, înfometată, însângerată, înlăcrimată, trădată, tristă, tranzacţionată, teatru de experimente la îndemâna unora ce pentru binele propriu sunt dispuşi chiar să o “tranşeze” împotriva oricăror prevederi europene; e distrusă strategic pas cu pas şi adusă la mâna celor mai mârşave interese,