Agricultori îmbătrâniţi care produc pentru propria familie, ferme mici care nu atrag bani, o piaţă în care producătorul primeşte mărunţişul, dar unde cei care exportă o duc mai bine după intrarea în UE. Un decalaj enorm faţă de Franţa, de exemplu. Aşa arată, în linii mari, agricultura din România, în raportul Comisiei prezidenţiale care a analizat-o în ultimii trei ani.
"E responsabilitatea oamenilor politici să ia toate măsurile să valorificăm pe bani ce ne-a dat Dumnezeu pentru că a vrut", a tras concluzia preşedintele Traian Băsescu care, într-o încercare de coabitare cu ministrul PC Daniel Constantin, a propus semnarea unui pact pentru agricultură "cu toate partidele şi instiţuţiile" în septembrie. Planurile sunt mari: România să ajungă să exporte, în 2030, alimente de 40-50 de miliarde, cât toate exporturile actuale la un loc.
Constantin a adoptat ideea pactului, Băsescu i-a lăudat ministerul pentru implicare, dar, până la final n-au lipsit nici contrele, unele legate de cum se va vinde pământul după liberalizarea achiziţiilor, la 1 ianuarie.
TEXTUL INTEGRAL AL CADRULUI NAŢIONAL STRATEGIC PENTRU AGRICULTURĂ 2014-2030
De ce România nu face agricultură ca Franţa
"Am rămas foarte în urmă. La noi, agricultura se face la scară mică", a pus deputatul UNPR Valeriu Steriu diagnosticul, din postura de preşedinte al Comsiei în care a fost cooptat recent. Cifrele din raportul la care au lucrat cercetători, profesori, membri ai Academiei şi lideri ai producătorilor îi susţin teoria. Populaţia din agricultură este îmbătrânită - 58,5% dintre cei care lucrează pământul au peste 60 de ani, dar folosesc aproape jumătate din suprafaţa eligibilă pentru plăţile directe.
Partea covârşitoare a terenurilor lucrate - 73.3% este a celor sub 2 hectare. 97,7% din fermele din România au sub 10 hectare şi însumează 38,7% din suprafaţa agricolă total
