Puţini români ştiu că tragedia din Muntenegru ar e un corespondent sinistru într-un judeţ nordic al României. În urmă cu 30 de ani un autobuz plin cu pasageri, a rupt parapetul unui pod şi s-a scufundat într-o mlaştină adâncă de peste cinci metri.
Bilanţul victimelor a fost unul catastrofal. Peste 40 de femei, copii şi bărbaţi au murit în apele tulburi, iar accidentul de la Botoşani ţine şi astăzi capul de afiş în topurile morţii, ca cel mai grav accient rutier din toate timpurile în România. Spre deosebire de cei decedaţi în ţinuturile sârbeşti, victimele mlaştinii, cei 48 de morţi de la Botoşani, au fost îngropaţi fără onoruri militare, pe furiş şi fără nicio amintire. În afară, poate, de cele 48 de cruci care mai străjuiesc şi astăzi drumul morţii ”Botoşani-Suceava”.
Film de groază transpus în realitate la Botoşani
Era 29 iulie 1980, ora 14.00. Zeci de muncitori botoşăneni lucrau în uzinele din Suceava, cei mai mulţi la ”Consuc”, în plină ”epocă de aur”. Toţi se grăbeau să prindă cursa şi să ajungă acasă la familie. Nu aveau de unde să ştie că nu îi vor mai vedea niciodată pe cei dragi. Era o zi de sărbătoare, iar autobuzul model vechi, era încărcat la refuz.
La Dumbrăveni şoferul mai luase încă câţiva pasageri. În autobuzul care avea doar 40 de locuri se îngrămădeau deja 83 de pasageri. Se circula pe drumul Botoşani-Suceava un drum cu mari probleme de infrastructură, alunecos şi instabil. În apropierea localităţii Huţani în zona numită ”Şapte poduri”, o pană de cauciuc a aruncat 83 de oameni în ghearele morţii. Autobuzul a derapat, a rupt parapetul unui podeţ şi a căzut într-o mlaştină adâncă de peste 5 metri.
Ceea ce a urmat este greu de descris în cuvinte. Zeci de oameni se chinuiau să iasă din apa plină de noroi. Se trăgeau unul pe altul la fund, disperaţi să îşi scape viaţa. Cei care reuşeau să ajungă
