Dr. MIRCEA PEIA - specialist medicină complementară şi reflexoterapie - Timişoara, tel. 0256/43.18.91, 0747/22.20.24, e-mail: mirceapeia@yahoo.com
Deşi tulburările de înghiţire pot fi trecătoare şi neimportante, întotdeauna este posibil ca aceste probleme să indice existenţa unor afecţiuni mai importante. Cauzele deficienţelor persistente de înghiţire sunt variate, pornind de la deteriorarea sau funcţionarea necorespunzătoare a muşchilor din peretele gâtului şi esofagului, până la ulcerele şi cicatricele din ţesutul esofagului, determinate de refluxul acidului gastric. De asemenea, în mucoasa esofagului se pot forma pungi (diverticuli) care afectează mişcarea bolului alimentar în jos, prin esofag spre stomac. Mai mult decât atât, în anumite situaţii, dificultăţile de înghiţire pot fi asociate cu boli ca "miastenia gravis" sau chiar cu unele patologii neoplazice.
În cazul dvs., conform diagnosticului precizat, pare să fie vorba de aşa numitul spasm difuz, termen folosit pentru contracţiile puternice şi necoordonate ale esofagului, care apar de obicei după înghiţire. Totuşi, având în vedere persistenţa tulburării şi explicaţiile pe care le oferiţi, înclin să cred că este vorba, mai degrabă, despre o paralizie faringiană caracterizată prin slăbirea şi lipsa de coordonare a muşchilor faringelui, fenomen ce determină apariţia problemelor (disconfort, durere) la trecerea mâncării din gură în faringe şi apoi în esofag. Se presupune că simptomele determinate de acest tip de disfuncţionalitate sunt rezultatul dificultăţii de transmisie a impulsurilor nervoase la muşchii faringieni şi se datorează, deseori, unor afectări de tip neurologic. Cu alte cuvinte, în cazul dvs., este posibilă o afectare de tip bulbar (bulb rahidian), o structură nervoasă ce conţine nuclee care sunt la originea mai multor nervi cranieni, printre care şi nervul
