Pentru contribuabilii unui oraş precum Buzăul, deciziile europene de săptămâna trecută privind falimentul bancar sau Uniunea bancară pot părea prea puţin interesante pentru viaţa de zi cu zi. Mai ales că, de la declanşarea crizei, instituţiile de credit din România nu au fost zguduite de „cutremure financiare”.
Pentru românul cu un depozit bancar de câteva mii de euro, cel mai important lucru este ca micile sale economii să fie garantate şi să le poată recupera, indiferent de ceea ce se întâmplă cu banca. Din acest punct de vedere, poate fi liniştit, pentru că regula garantării depozitelor de până la 100.000 de euro a fost întărită. De altfel, potrivit schemei de compensare a Fondului de Garantare a Depozitelor, în caz de faliment îşi recuperează banii în maximum 20 de zile, inclusiv dobânda.
Dincolo însă de acest fapt, globalizarea, aderarea la UE şi complexitatea circuitelor financiare pot aduce consecinţele unui eventual cutremur bancar din Franţa, Marea Britanie sau Austria până în casele buzoienilor. De exemplu, dacă au investit într-o pensie privată facultativă (pilonul III) sau într-o asigurare, iar fondul de pensii sau asigurătorul le-a plasat banii în obligaţiunile băncii intrate în dificultate, vor fi afectaţi de pierderile provocate de un eventual faliment.
Şi asta, pentru că săptămâna trecută, la Bruxelles, miniştrii de Finanţe ai celor 27 de state membre ale Uniunii Europene, inclusiv România, au stabilit ordinea entităţilor care suportă nota de plată pentru lichidarea ordonată sau reorganizarea unei bănci în dificultate. Aceasta este:
- acţionarii băncii;
- creditorii „juniori” – deţinătorii de obligaţiuni negarantate şi companiile cu depozite bancare
- creditorii „seniori” – deţinători de obligaţiuni garantate cu cash (bani);
- sistemele bancare;
- fondurile de salvare europene;
- deţinător
