O carte apărută în 1933 i-ar face invidioși până și pe statisticienii zilelor noastre. Lucrarea, redactată de Marcel Ivan, urmărește evoluţia partidelor politice din România în perioada 1919-1932. Realizată în condiţii editoriale deosebite și beneficiind de numeroase elemente ajutătoare (grafice şi tabele), cartea lui Ivan s-a dovedit de-a lungul timpului un instrument deosebit de util pentru politicienii din perioada interbelică; astăzi, ea reprezintă un document excelent pentru istoricii care studiază alegerile politice din anii interbelici. Primul Război Mondial a schimbat profund România – şi nu numai în ceea ce priveşte suprafaţa ţării. Experienţa traumatizantă a conflagraţiei mondiale a produs modificări radicale şi în conștiinţa românilor; așteptările faţă de clasa politică erau acum mult mai mari, acestora adăugându-li-se și promisiunile făcute de rege ţăranilor în anii războiului: împroprietărire, vot universal, ajutoare pentru reconstrucţie etc. Sfârșitul războiului avea să aducă și modificarea sistemului politic. Până în 1918, scena politică era marcată de două mari partide politice: Partidul Naţional-Liberal și Partidul Conservator; după 1918, situaţia s-a schimbat radical... Schimbarea sistemului de votare Primul aspect pe care îl prezintă lucrarea este reprezentat de modificarea sistemului de votare. Prin rotativa guvernamentală impusă de Regele Carol I, cele două formaţiuni politice alternau la guvernarea ţării, iar sistemul votului cenzitar antebelic reducea numărul alegătorilor la un procent foarte mic din populaţia României. De exemplu, în 1914, când au avut loc ultimele alegeri înainte de război, erau înregistraţi doar 110.000 de cetăţeni cu drept de vot. Ţărănimea, care vota prin delegaţi (indirect), nu era antrenată în disputa politică. După legiferarea votului universal, în noiembrie 1918, politica a intrat în viaţa cotidiană a milioane de rom