Se împlinesc în 2013, 150 de ani de existenţă a Colegiului Naţional "Nicolae Bălcescu", prilej pentru noi să evocăm o parte dintre personalităţile care au studiat aici şi au contribuit la dezvoltarea culturii naţionale. Astăzi, Mihail Sebastian.

Mihail Sebastian a francat imaginea oraşului natal cu o sintagmă cunoscută şi acceptată de toată lumea: "oraşul cu salcâmi". Este titlul primului său roman scris la Brăila, Bucureşti şi Paris, în perioada 1929-1931 şi publicat ceva mai târziu, în 1935. Pentru a doua oară, în preajma aniversării centenarului modernităţii sale, Brăila devine un important spaţiu literar românesc. Devenise cu câţiva ani înainte, prin celebrele romane ale lui Panait Istrati, un loc miraculos, un oraş-balama între aventura orientală şi statornicia valahă.

În cazul lui Mihail Sebastian, se pare că binecunoscuta sintagmă din titlul romanului numea iniţial o realitate a oraşului: salcâmii, plantaţi, probabil în zorii Brăilei libere şi moderne, compuneau pe marile bulevarde şi pe Regala, în primii ani de după primul război mondial, un labirint al umbrei, format din misterioase tuneluri vegetale. Ei compuneau la suprafaţă ceva din liniile hrubelor de sub Cetate, sporind astfel taina oraşului. Dar Sebastian nu rămâne doar la acest nivel jardinier, decorativ al oraşului. În roman, "înflorirea salcâmilor" este o superbă metaforă a ieşirii adolescenţilor din crisalida copilăriei şi intrarea în adolescenţa fremătătoare. Dar mai pot fi şi alte sensuri, de data aceasta adânci, uşor oculte, cu rezonanţe mitologice. Numai dacă ne gândim că lui Iisus i s-a pus pe frunte, în vinerea neagră, coroană de spini de salcâm, numai dacă ne amintim că în mitologie aprinderea focului sacru se făcea frecând iute şi apăsat, cu un băţ uscat, o bucată de lemn de salcâm, înţelegem că sensului iniţial, dat de Mihail Sebastian, intrat deja în mentalitate