Cativa cititori s-au burzuluit impotriva mea pentru un articol postat la sfarsitul saptamanii trecute, in care spuneam ca prin modificarile legislative din Constitutie si din statutul parlamentarilor, Legislativul incearca sa se transforme intr-o supraputere dictatoriala, care sa le incalece pe celelalte.
Cum sa existe dictatura parlamentara cat timp Parlamentul e cel dintai reprezentant al poporului, organul prin care poporul, potrivit Constitutiei, isi exercita suveranitatea, nu-i asa? Asta ar insemna ca poporul sa fie propriul lui dictator, ceea ce e un nonsens.
Intr-o situatie politica normala este un nonsens. O situatie normala este aceea in care fiecare parlamentar se simte cu adevarat slujitorul alegatorilor sai, care actioneaza in limita mandatului dat de ei, care tine cont de vointa lor. O situatie normala e aceea in care vointa parlamentarului exprima vointa, suveranitatea poporului cu adevarat, este manat de interesul public.
Suntem insa in aceasta situatie?
Ma tem ca nu. Mai putin de jumatate dintre romani se mai duc la vot, iar o majoritate de 70% are in spate 25% din electorat. Nu stiu daca sunt procente linistitoare din punct de vedere democratic. Ma intreb apoi cati dintre romani doresc ca parlamentarii sa fie o categorie privilegiata in raport cu legea.
Cei care imi spun ca Parlamentul nu poate fi dictatorial, cei care imi spun ca Parlamentul ii reprezinta, sunt de acord ca un ministru sa nu poata fi anchetat decat cu avizul majoritatii care l-a instalat in functie si pe care o reprezinta? Adica, de exemplu, ca dl. Dragnea sa nu poata fi anchetat penal decat daca majoritatea USL isi da acordul pentru asta?
Cei care va simtiti reprezentati corespunzator de acest parlament ati fi fost de acord ca un parlamentar sa nu poata fi arestat sau perchezitionat decat daca Parchetul prezenta
