Muzeul Naţional al Ţăranului Român găzduieşte, începând cu 2 iulie, la Sala Laolaltă, expoziţia despre viaţa şi obiceiurile croaţilor din România “Croaţii de ieri şi de azi”.

Începând cu secolul al XIV-lea, croaţii au început să emigreze în mai multe valuri pe teritoriul ţării noastre. Cei care s-au stabilit pe teritoriul României sunt împărţiţi în trei grupuri distincte, separate de uşoare diferenţe de ordin lingvistic. Primul dintre aceste grupuri trăieşte în Recaş, la 30 de km de Timişoara, al doilea, la vest de Timişoara, la Checea şi, în sfârşit, cel de-al treilea şi cel mai numeros, în jur de 6500 de persoane, în Caraş-Severin, în două localităţi: Caraşova şi Lupac. Primii - cunoscuţi sub numele de caraşoveni reprezintă cea mai veche comunitate de croaţi din România fiind, din punct de vedere lingvistic şi etnografic, cel mai bine conservat grup. Ei şi-au păstrat identitatea datorită conştiinţei propriilor origini, dar şi datorită faptului că au trăit într-o zonă relativ izolată. Caraşova a fost menţionată documentar, pentru prima dată, în anul 1333 sub denumirea de Karasow, aici funcţiona în acel an un protopopiat catolic.

Majoritatea membrilor minorităţii croate trăiesc în comunităţi rurale: Caraşova, Iabalcea, Clocotici, Nermed, Vodnic şi Rafnic, Lupac şi se ocupă cu creşterea vitelor şi agricultura. Limba maternă este utilizată în viaţa de zi cu zi în încercarea de conservare a identităţii. Numărul total al croaţilor din România este estimat la 7500 de persoane, comunitatea croată fiind din punct de numeric printre cele mai mici minorităţi naţionale care trăiesc în ţara noastră.

Croaţii sunt organizaţi în două asociaţii, prima dintre înfiinţată în anul 1991, în Caraşova, este cunoscută sub denumirea de Zajednistvo şi funcţionează ca o organizaţie etnică şi culturală al cărei scop îl constituie conservarea obiceiurilor, relig