Am evocat in alt loc (volumul Andrei Marga, Guvernanta si guvernare, in curs de aparitie) criterii ale impartirii si administrarii teritoriului unei tari. Aceste criterii raman valabile si ar trebui luate in seama in cautarea unei regionalizari a actualei Romanii (se poate consulta cu folos, inainte de toate, volumul recent Jerome Monod, Philippe de Castelbajac, L' amenajament du territoire, Paris, 2012). Fac aici doar trei observatii principiale.
Prima observatie este aceea ca impartirea pe judete aflata in functiune si astazi nu trebuie dispretuita. In fapt, ea a permis multor orase si zone sa iasa din umbra capitalelor fostelor regiuni si sa se dezvolte conform unor proiecte proprii. Alba Iulia, Bistrita, Arad, Resita, Braila, Tulcea, Buzau, Ramnicu Valcea sunt doar citeva exemple. Este adevarat ca astazi si aceste orase si zone intimpina mari dificultati ca urmare a scaderii investitiilor, cresterii somajului, stagnarii in saracie, relativa sau absoluta. Dar aceste dificultati nu vin din impartirea pe judete, ci din politici centrale gresite si din contexte internationale abordate fara pricepere.
A doua observatie este aceea ca formarea regiunilor, care este in discutie astazi, nu poate fi pusa - cum se face propagandistic recent - doar pe seama nevoii de a mari absorbtia resurselor financiare europene. Aceasta absorbtie are importanta capitala pentru Romania actuala, mai ales in situatia unui grav deficit de atractivitate si de scadere a priceperii de a atrage investitii externe directe. Regionalizarea trebuie facuta din ratiuni mai putin circumstantiale, inainte de orice, pentru a descentraliza statul roman in asa fel incat functionalitatea si democratizarea sa castige. Imprejurarea ca regionalizarea poate aduce cu sine sporirea absorbtiei resurselor europene este, fireste, o ratiune suplimentara pentru a o face.
A treia observatie este acee
