La despărţirea de colegiu
Viaţa este construită din momente de o intensitate emoţională diferită. Liceul a fost şi va rămâne în amintirea mea una dintre cele mai frumoase etape din viaţa mea. Cei patru ani au trecut surprinzător de repede. Am realizat aceasta abia atunci când am auzit pentru ultima oară clopoţelul şi când am urcat glorios pe podiumul premierii, unde mi-a fost înmânat titlul de „şeful promoţiei 2009-2013”.
Emoţiile au fost cuprinzătoare, iar altruismul meu
le-a împărţit şi celor din sală, la rostirea discursului care a lăsat în urmă lacrimi şi aplauze. M-am dedicat trup şi suflet activităţilor extraşcolare, dar şi studiului, obţinând în cei patru ani 120 de premii la diferite concursuri internaţionale, naţionale şi judeţene. Multe au fost acţiunile sau proiectele la care am participat.
Pe plan literar, am colaborat cu diverşi scriitori (Mircea Andraş, Valeriu Butulescu), reuşind să lansez 3 cărţi de poezie şi umor ale mele. Nostalgică va fi amintirea lansărilor de carte, la care au participat profesorii şi colegii mei. Singurul regret pe care îl am este că totul s-a petrecut parcă prea repede. Dar ştiu că acest liceu este tot timpul deschis spre a primi oricând pe cei pe care i-a format.
O toamnă călduroasă în care începea totul. Aşteptam emoţionaţi să ne cunoaştem diriginta şi colegii…
Mi-aduc atât de bine aminte, de parcă ieri s-ar fi întâmplat. Sala de clasă mi se părea gigantă, iar doamna dirigintă Clara Ianc purta deja în ochii noştri postura de mamă. Eu nu am reuşit să câştig simpatia colegilor din prima zi de liceu, căci aveam o energie de nestăpânit, încât uneori mă enervam şi pe mine însămi. De altfel, liceul a fost pentru noi locul unde am întâlnit cele trei etape: copilăria, adolescenţa şi maturitatea. Iar prezentul ne face să ne reamintim cu zâmbetul până la urechi şi să contorizam
