„Care vine, vine, vine/ Calcă totul în picioare.”
Îl cheamă Duru. Gigi Duru. Şi dacă tot îl cheamă, cred că ar trebui să se ducă. Din păcate, Gigi Duru nu se duce ca alte vise urâte, fără să lase sechele majore „visătorului”. Pe unde trece el, nici iarba nu mai are curaj să crească. Cu toate acestea, unele femei se dovedesc a fi mai puţin înţelepte decât firele ierbii, astfel încât insistă să “răsară” la umbra cea mai nepotrivită cu putinţă. Ele par să nu cunoască faptul că, uneori, ceea ce ne acoperă sau ne adăposteşte se poate prăbuşi peste noi, strivindu-ne.
De mic copil, Gigi Duru a visat să schimbe lumea. Şi dacă n-a reuşit să realizeze aceasta ca proces holistic, s-a mulţumit cu mici modificări aduse indivizilor ce-i ieşeau în cale. Pe principiul „cine nu mănâncă degeţel nu primeşte ochişor”, perseverentul nostru erou a adus câte-o îmbunatăţire la nivel cromatic, dar şi structural, fiecărei femei care i-a ocupat viața.
Tip sensibil, dar şi echilibrat, n-a suportat niciodată lipsa egalităţii, aşa că a împărţit cu mărinimie pumni şi palme tuturor acelora care s-au încumetat să facă parte din viaţa lui.
Cum fiecare sac îşi are petecul, nici sacii de box nu se puteau lăsa mai prejos. Astfel, doamne şi domnişoare din toată ţara vânează, independente sau organizate în emisiuni de profil, câte un burlac potent financiar, ai cărui saci de box sau perne de silicon şi-ar dori să devină. Dar, cum nimic pe lumea asta nu este gratuit şi nici lipsit de consecinţe, atunci când te vinzi pe post de animal de companie nu ar trebui să fii şocat că eşti tratat ca atare. Recunosc, mi se pare înfiorător să loveşti un animal, de companie sau nu. Spun doar că nimic nu e întâmplător şi că, în general, e bine să te mai uiţi şi la faţa omului înainte să te înghesui pe bancheta maşinii sale. Nu neg că or exista şi specimene mai evoluate, capabile să mimeze intelig
