Dacă îl citeşti pe Pavel Şuşară, intri într-o lume a fanteziei, unde mortul se întoarce la familia lui şi e alungat din nou, unde eroii literari îl vizită pe bietul protagonist speriat, unde ne întîlnim cu femei care apar dintr-o dată şi dispar tot aşa de brusc cum au apărut. Unde expeditorul, Luigi Lucheni, care e de fapt ucigaşul împărătesei în acelaşi timp, îi scrie lui Sissi, soţia falnicului împărat Franz Iosef, avînd amintirile lui Pavel Şuşară şi făcînd aluzii la benzinăriile Mol.

E o lume tributară, cred, mai ales lui Mircea Eliade, dar nuvelele din volumul Sinuciderea se amînă. Povestiri din vechiul regim. (Editura Topart, Bucureşti, s. a.) sunt totuşi mai pămînteşti şi mai pline de umor decît povestirile marelui predecesor. Nopţi la Serampore, La ţigănci şi celelalte sunt mai elaborate, duc parcă mai departe cititorul în mister şi în ireal, protagonistul lor vine din şi, la sfîrşit, cade înapoi în cotidian, în Bucureştiul torid. În întîmplările lui Şuşară, Dumitru Cărăbulea îşi termină masa şi doreşte să se odihnească, cînd dă în cameră peste Kirilov, iar cel care se întoarce din morţi se numeşte Tudorică Sarabandă. Gri-ul şi plictisul şi ternul ”vechiului regim” s-a putut suporta numai cu umor, şi Şuşară (sper că nimeni să n-o să ne înţeleagă greşit) l-a suportat cu brio. Oricum ar fi, e bine că în nuvelele acestea nu sunt emailuri, telefoane mobile, Forduri şi Peugeot-uri şi nu ştiu mai ce. Lumea de după 89 ar strica tot deliciul acestui volumaş excelent.

În poemul Sissi întîlnim acelaşi tip de umor şi acelaşi tip de suprindere a cotidianului în faţa irealului şi a fanteziei în faţa cotidianului. Acesta, apărut anul acesta la editura Tracus Arte, e o carte elaborată foarte migălos, deşi farmecul ei stă, bineînţeles, în faptul că această migală nu se relevă decît celui ce citeşte cu atenţie şi eventual ştie el însuşi ce chinuri trăieşte omul cî