- Nopţi petrecute la masa de joc, suspans, cafteli şi curse de maşini, reverii literare şi îndrăgostiri pe repede înainte. Nu sunt doar povestea primului său roman,"Poker", care i-a adus, în 2011, Premiul pentru debut al Editurii Cartea Românească, ci şi mărturia aproape fidelă a ultimului său an de facultate, petrecut la Braşov. Un roman scris în doar 13 zile, care se citeşte pe nerăsuflate şi a cărui parte a doua va fi publicată cât de curând -

Ultima zi a adolescenţei

- Chiar ai jucat poker sau primul tău roman e 100% imaginaţie?

- Acum, că m-ai întrebat atât de direct şi de lim­pe­de, mărturisesc: acele seri care nu se mai terminau chiar au existat, iar papilele mele gustative sunt pri­mele care îmi redau amintirile dimineţilor în care mă întorceam acasă. După două pachete de ţigări, cu cre­ierul scăldat în cola şi cafele, sandviciurile de la primul bistro găsit deschis mi se păreau la fel de bune ca plă­cin­tele copilăriei. Mă târam, cu purcoiul de bani proas­păt câştigat, până în centrul Braşovului, la Facul­tatea de Litere. Ţin minte că aş fi plătit, dacă cineva ar fi ac­ceptat să mă ducă în spate până la ultimul etaj, unde la şapte jumătate începeau cursurile de literatură engleză. Poker nu e 100% imaginaţie, ci mai degrabă o notiţă lă­sată pe colţul biroului, scrisă de un Bogdan Coşa în ultima zi a adolescenţei - o relatare crudă, a unui tânăr care urma să lase în urmă oraşul natal pentru forfota Bucu­reştiului, un bilet de mulţumire pentru părinţi, pen­tru prietenii şi pentru iubita acelor vremuri. Com­primat, esenţializat, Poker este şi un bilet pentru mine, cel de mai târziu, un atestat istoric al unei stu­denţii su­perbe, pline de vitalitate, o fotografie de grup din care nu dispăruse încă nimeni.

- Se împacă jocurile de noroc cu literatura?

- Literatura şi jocurile de noroc n-au aceeaşi doză de ext