Ieşeanului Theodor Burghele (n. 12 feb. 1905, d. 3 iun. 1977), elev al profesorului Hortolomei, destinul i-a hărăzit să devină nu numai un chirurg-urolog reputat, dar şi să acceadă la funcţii didactice, academice şi administrativ politice de prim rang. A urcat în ierarhia medicală, devenind profesor universitar în specialitatea sa la Facultatea de Medicină din Bucureşti (1946), după ce fusese şef de lucrări (1937) şi conferenţiar (1940) la Spitalul Colţea în Clinica chirurgicală şi urologică a mentorului său, ambii sosind, în diferite etape, de la Iaşi. A devenit rector al Institutului de Medicină şi Farmacie din Bucureşti (1957–1972). A fost ales membru corespondent (1955) apoi membru titular al Academiei Române (1963) şi, finalmente, a devenit preşedintele acestui înalt forum de ştiinţă şi cultură (1976–1977). De la crearea „noii“ Academii (1948) şi până în prezent, niciun alt medic nu a mai ocupat fotoliul de preşedinte al Academiei Române. De la crearea acestei instituţii, au fost medici-preşedinţi doar: Nicolae Kretzulescu (de două ori) şi C. Istrati (care era şi chimist). C. I. Parhon a fost numit, prin Decret al Consiliului de Miniştri, preşedinte de onoare (12 aug. 1948 – 9 aug. 1969), precedându-l pe Nicolae Ceauşescu, „ales“ în 1985 şi exclus la 26 dec. 1989, în baza unui Decret-lege privind organizarea şi funcţionarea Academiei Române. Profesorul Th. Burghele a fost ministru al sănătăţii (1972–1975) în guvernul condus de Ion Gheorghe Maurer, preşedintele Comisiei naţionale pentru demografie (1974–1975) şi membru supleant al Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Este fondatorul spitalului clinic ce astăzi îi poartă numele – unitate medicală (cu paturi şi policlinică) pe care a condus-o decenii la rând, încercând şi, de cele mai multe ori reuşind, să o aducă şi să o menţină la nivelul standardelor europene de dotare tehnologică. Da