Lui Vosganian urmează să-i apară un nou volum de povestiri. Scrie individul, nu se joacă. La o mare editură, doar nu la o editură medie sau mică. Ultima sa carte – un roman - a avut un succes mare cât boaşele popii. Dar ne întrebăm dacă nu cumva ar fi avut un succes mic cât o puţulică de muscoi, dacă autorul nu ar fi fost ministru al Economiei în exerciţiu, ci un simplu românaş, chinuit şi el de ademenirile muzelor.
Vosganian n-are nici o dilemă în calitate de scriitor cu legitimaţie de ministru al Economiei. Turnee internaţionale de lecturi şi autografe, lansări prilejuite de traducerile în cele mai diverse limbi. Şi pupături recepţionate, extraordinar de multe pupături recepţionate în curul său impresionant de păros.
Că veni vorba, sper că armeanul e la fel de acoperit cu talent pentru scris, cum e acoperit cu păr. Dacă te nimereşti întâmplător lângă el, te izbesc salvele de păr care-i explodează din urechi şi din porii feţei. Doar pe cap stă mai prost, dar pe ansamblul economiei se compensează şi iese pe plus. Spre deosebire de economia românească.
În fine, să nu mai apăsăm pe această pedală, ca să nu le jignim pe damele numeroase – mai celebre sau mai acoperite de anonimat - care au date mai exacte despre răspândirea părului pe trupul domniei sale. Una dintre ele e Mantale, cea în formă de dulap consular în Franţa.
Să mai notăm că membrul vosganianian are în mod sigur capul chel de la atâta frecuş îndrăcit. Uite unul care ştie pentru ce a intrat în politică, ’tu-i politica mă-sii!
Un frecuş asemănător e şi pe capul criticilor literari – îi amintim doar pe Bogdan Creţu, care chiar e al dracului de creţ, şi Paul Cernat-Cârnat - care caută cu limba orificiile vosganiene, slalomând printre obstacolele ridicate de inerenţii hemoroizi. Pe cât sunt ei de sângeroşi cu alţii, pe atâta sunt de umili cu nen’tu scriitor cu legitimaţie de ministr
