Aproape niciodată nu suntem pregătiţi să încasăm zeci şi poate sute de lovituri într-un singur anotimp. Din ce în ce mai multe, în orice anotimp. Oricine vede că, de la o vreme, necazurile nu vin numai iarna, când minţile şi inimile noastre - mereu în stare de alertă - (pentru că zăpezile acoperă pe de-a-ntregul vieţile multor semeni de-ai noştri!) se mai cuibăresc, uneori, în lumea poveştilor spuse la gura sobei, de dragul copiilor care ne încântă zilele. Dar vara, anotimp copleşitor prin toate provocările şi îmbierile ei care îţi subjugă imaginaţia şi respiraţia, este de neconceput să fie una de coşmar. Şi totuşi, s-a profilat pe această ..."destinaţie". De griji înăbuşitoare şi obsedante. Cu greu ne reveniserăm din tragedia românilor în accidentul de lângă Podgorica, la care, fireşte, ne-am conectat cadenţele inimii, şi sentimentul solidarităţii, transformându-ne, subit, în paznici ai supravieţuirii lor. Cu ochii larg deschişi la fraternitatea muntenegreano - română şi la atâtea sacrificii şi eforturi supraomeneşti. Şi poate că ieşiserăm vindecaţi, prin durere... Dar loviturile de trăsnet ale verii îşi continuă traseul "frenetic". Explozia preţurilor, în general, scumpirile aberante la unele alimente de bază, ameninţarea oamenilor cu şomajul, conflictele din politica autohtonă, taxele în exces, datoriile României şi rănile ei sângerânde; plânsul justificat din mass-media - un fel de strigăt de ajutor în faţa "complicităţii tacite la propriul sabotaj al demnităţii naţionale", a "abuzurilor comise asupra populaţiei, prin reducerea surselor elementare de trai", a diminuării veniturilor acesteia, a prăbuşirii incurabile a sistemului sanitar (medicii anunţă intrarea în grevă dacă nu vor primi un salariu decent !)... Şi peste toate (sau la baza acestora!) rânjetul proiectului global, al Noii Ordini Mondiale, cu deviza: "Spre haos, prin fragmentarea statelor-naţiune