Ultimul martor al unei case conspirative a comuniştilor ilegalişti povesteşte ce făceau liderii partidului în acele locuinţe pe vremea când aceştia erau vânaţi de Siguranţă. Ladislau Redlinger, „un comunist din convingere” ajuns la venerabila vârstă de 93 de ani, susţine că Poliţia ştia de activitatea „subversivă” din acele case, dar o îngăduia contra unor sume de bani.

În perioada ilegalităţii Partidului Comunist (1924-1944), comuniştii se ascundeau, ţineau şedinţe şi adăposteau materiale de propagandă în zeci de case conspirative din Bucureşti sau provincie. Casele respective erau deţinute sau închiriate de obicei de la proprietari care simpatizau cu mişcarea comunistă. În acea perioadă, când Siguranţa aresta şi trimitea în puşcărie zeci de membri comunişti, un simpatizant care punea la dispoziţia conducerii partidului o asemenea casă devenea un pion extrem de important.

Ladislau Redlinger, un evreu care se autodefineşte drept „un marxist din convingere”, a locuit într-o astfel de casă conspirativă pe care colegii săi au folosit-o pentru întâlniri secrete, casă care se găseşte pe strada Iuliu Tetrat nr. 29, în Bucureşti. Tatăl său, Oskar Redlinger, a fost de asemenea un simpatizant comunist care, „împreună cu Remus Koffler, s-a ocupat de finanţele partidului” şi a avut contacte cu majoritatea liderilor partidului, de la Ana Pauker, la Gheorghe Gheorghiu Dej, Constantin Pârvulescu, Ştefan Foriş sau Constanţa Crăciun. „Comunismul şi ateismul le-am moştenit de la tata. Amândoi am crezut în comunism, fără să fi făcut parte din conducerea partidului. Tata avea legături cu Ana Pauker, mi-aduc aminte că şi Gheorghiu Dej a venit odată la noi, acasă”, relatează Redlinger. Aceasta spune că, în perioada în care locuinţa s-a transformat în casă conspirativă, devenise extrem de atent atunci când mergea pe stradă, ca să se asigure că nu era urmărit de Securitate.