Coborând în subsolul Bibliotecii Naţionale, descoperim lumea în care domneşte doctorul de cărţi Valentina Granaci.
Mesele, pervazurile şi dulapurile din biroul ei sunt pline de volume cu file îngălbenite de vreme şi inscripţii şterse de timp pe coperte. Acesta este Centrul de conservare şi restaurare a documentelor, unde Valentina Granaci (51 de ani) repară cărţile de un sfert de veac. Astăzi ea este punctul de reper al tuturor restauratorilor de cărţi din ţară, însă nu a fost mereu aşa.
După ce a absolvit Facultatea de Biblioteconomie şi Bibliografie la Universitatea de Stat din Moldova, în 1988 a venit să se angajeze la Biblioteca Naţională. „Nu aveau posturi vacante pentru bibliotecari, doar un loc la restaurare. Am spus că nu mă pricep să repar cărţi şi mi s-a răspuns simplu: «Înveţi». Fostul şef mi-a arătat cum se face această muncă şi am prins din mers. Surprinzător, dar mi-a plăcut“, îşi începe povestea specialista.
A FURAT MESERIE DE LA STRĂINI
Peste doi ani în care a lucrat cu cele mai simple instrumente, a făcut un stagiu la Moscova, iar mai târziu a urmat şi cursuri la Paris şi Bucureşti pentru a aduce tehnicile de restaurare acasă.
În 1999, Valentina Granaci şi colegii săi au tras alarma: zeci de mii de volume din colecţia bibliotecii aveau nevoie de intervenţie. „Ustensilele noastre erau la nivelul sapei de lemn. Ne-a salvat o propunere venită din partea Fundaţiei Soros, care presupunea salvarea documentelor din patrimoniul naţional. Am lucrat timp de doi ani cot la cot cu directorul Bibliotecii Naţionale, Alexe Rău, şi am câştigat proiectul în valoare de 65.000 de dolari“, spune cu mândrie specialista.
ŞTERSE CU FORMALINĂ ŞI ŢINUTE ÎN CONGELATOR
Cu aceşti bani, instituţia a cumpărat utilajul necesar pentru restaurarea cărţilor deteriorate. „Avem aparate pentru presare, vacuum şi cusut, congelator, scaner, xerox