Primii doi regi au urmat şcoli publice serioase, asupra lor revărsându-se severitatea cunoscută a profesorilor germani cu nimic mai îngăduitori faţă de copiii nobilimii sau ai împăratului în raport cu ceilalţi învăţăcei.
Carol de Hohenzollern, viitorul Carol I, născut la 8/20 aprilie 1839, a absolvit Şcoala de Cadeţi din Münst (1856), Şcoala de Artilerie şi Geniu din Berlin (1857), cursurile de literatură franceză de la Universitatea din Berlin (1863).
Nepotul său Ferdinand, născut la 12/24 august 1865, ajuns principe moştenitor în România în 1880, a fost lăsat să studieze în Germania: liceul la Düsseldorf; la universităţile din Tübingen şi Leipzig, Şcoala Militară din Kassel. Principele Carol, viitorul rege Carol al II-lea, fiul lui Ferdinand, născut la 3/15 octombrie 1893, nu a avut parte de aceeaşi riguroasă şcolarizare de tip german. Va trece formal prin Şcoala Fiilor de Militari de la Iaşi şi Şcoala de Ofiţeri din Bucureşti, în 1909.
Pregătirea de cultură generală i-a fost făcută de profesori particulari. În încercarea de a-i găsi pe cei mai buni, Carol I l-a întrebat şi pe Vlahuţă, în 1910, pe cine-i recomandă. Scriitorul l-a propus pe Nicolae Iorga, pentru care avea o mare admiraţie1. Regele însă, a preferat un profesor de liceu, Marin Dumitrescu.
Click aici pentru restul articolului
