Aseară am fost cam agitat. Două ness-uri servite cu cola în ajun plus o ceartă cu nevastă-mea pe motive de şosete m-au adus în această stare. Şi când se întâmplă asta televizorul din bucătărie chiar la ore târzii, bâzâie. Şi eu vorbesc cu el. Aşa am dat din întâmplare peste ceva frumos pe care era păcat să-l ratez.. Meciul Brazilia-Spania din finala Cupei Confederaţiilor. Uitasem de el.

Când amprenta mea s-a lipit de butonul telecomenzii pe canalul respectiv deja pierdusem un gol. Meciul începuse de la 1-0 pentru Brazilia din min 2. M-am simţit nedreptăţit că pierdusem începutul. Pentru că sunt cetăţean european şi am drepturi. Dreptul la un fus orar decent aşa cum a fost la celelalte meciuri.

Ochii mei priveau şi parcă visau coşmarul finalei CL. Tiki-taka funcţiona groaznic, înfundat parcă de nisipul de pe plajele din Rio. ,,Tăuraşii'' ce-l practicau nu au avut succes nici măcar în meleul iscat în min 15 după ce Neymar aproape că ar fi scăpat singur spre poartă dacă Arbeloa nu i-ar fi pus o piedică discretă în urma căreia ar fi meritat cartonaş cel puţin portocaliu. Şi ambiţiile spaniole s-ar fi putut concretiza aproape de finalul primei reprize, chiar am strigat gool ca un răţoi leşesc în surdină ca să nu deranjez pe nimeni dar David Luiz a scos fantastic mingea plasată de Pedro la colţul lung, după ce aceasta depăşise portarul.

Publicitatea dintre reprize nu am văzut-o. Şi nici golul trei al brazilienilor. Am simţit doar mâna şi glasul nevestei: ,, Ce cauţi dragă încolăcit pe colţarul din bucătărie ? Hai, lasă ambiţiile şi treci în pat !'' Am zâmbit, observând că-i trecuse şi ei supărarea. Am murmurat în întuneric : ,, Hai sî ti fac un tango ! ''

Aseară am fost cam agitat. Două ness-uri servite cu cola în ajun plus o ceartă cu nevastă-mea pe motive de şosete m-au adus în această stare. Şi când se întâm