În sâmbãta Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, la Petrosani, în satul Slãtinoara, localnicii au organizat o nedeie la care au venit sute de oameni. Bineînteles, nu au lipsit bucatele momârlãnesti, dansurile specifice locului si voia bunã.

Momârlanii de pe Slãtinoara au avut o sâmbãtã de sãrbãtoare. La nedeia care a avut loc în centrul satului, a doua editie, au participat toti oamenii locului si nu numai. Bãrbatii s-au trezit dis de dimineatã pentru a pregãti bucatele care s-au servit la praznic, foarte apreciate de meseni. S-a început cu varza, care a fost tocatã de femei cu o zi înainte si care s-a pus prima la foc. A urmat apoi tocana de oaie sau ciorba de batal, cum i se mai spune, care a fost gãtitã si potrivitã cu mirodenii de-ale gustului doar de momârlani stiute si combinate. Mai apoi, ultimul fel de mâncare gãtit si servit la aceastã agapã sau masã a dragostei crestine, a fost pãsatul. Aici bucãtarul are nevoie neapãrat de pricepere si rãbdare. În prealabil, se macinã la moarã câtiva saci de porumb, însã mãcinatul trebuie sã fie mai mare si nu din acela mic, ca pentru fãinã.

Dupã cele povestite si putin furate de la bucãtarii care îsi respectã retetele, pe fundul unei cãldãri mari se pun cam doi litri de ulei si jumãtate cantitate apã. Când ajunge de dã în clocot, se pune porumbul mãcinat. Vreme de douã-trei ore se amestecã încontinuu cu o lingurã mare de lemn, iar pe la jumatea gãtitului se pun cam douã – trei kg de unt la o cantitate de câteva zeci de kilograme de pãsat.

Când bucãtarul considerã cã totul este gata, deasupra se sfarâmã cam 12- 13 kg de brânzã de oaie, fãcutã tot de localnici, care se amestecã cu porumbul. Unul dintre bucãtarii care gãteste pe la nedei, ne-a si spus cum si de unde a învãtat el secretul acestor bucate..

“Acasã nu prea fac, dar la nedei fac mâncare pentru tot satul. Am învãtat totul de la tata si de l