Indicele de salinitate este ridicat, iar colmatarea cuvetei lacului şi astuparea izvoarelor din pânza freatică au diminuat adâncimea apei şi recent, prin apariţia unui cordon sedimentat longitudinal, s-a micşorat volumul apei utile
O evaluare efectuată recent de reprezentanţii Administraţiei Bazinale de Ape Buzău – Ialomiţa arată că, de la an la an, calitatea apelor lacurilor naturale din judeţul Buzău este tot mai slabă, iar starea ecologică a corpurilor de apă abia dacă poate fi încadrată la categoria moderată.
De la an la an, luciul apei pe Lacul Balta Albă se tot micşorează, iar în ultima perioadă doar ploile au mai salvat ceva din ceea ce, odată, era un lac natural renumit pentru oportunităţile sale terapeutice. Deşi adâncimea medie era de 3 metri şi suprafaţa de 7,1 kilometri pătraţi, la momentul testărilor, atât la mijlocul lacului, cât şi la ieşire, starea ecologică constatată de specialişti a fost destul de slabă.
Lacul Amara se află într-o stare la fel de degradată. Ca şi la Balta Albă, indicele de salinitate este ridicat, iar colmatarea cuvetei lacului şi astuparea izvoarelor din pânza freatică au diminuat adâncimea apei. Recent, prin apariţia unui cordon sedimentat longitudinal, s-a micşorat volumul apei utile, afectând sever speciile de peşti şi diminuând major apetitul speciilor de păsări pentru cuibărit. Lacul are o adâncime medie de 2 metri şi suprafaţa de 5 kilometri pătraţi, iar starea ecologică a corpului de apă este moderată.
Cum luciul apei se tot micşorează, şi speciile protejate care trăiesc în mediul acvatic sunt în pericol. Legenda spune că lacul de la Balta Albă a apărut după ce Sfântul Petru, supărat pe oamenii locului că sunt necredincioşi, i-a pedepsit trimiţându-le un puhoi de ape care a inundat valea devenită bazinul acumulării. Poate că tot de ajutor de la sfinţi ar fi nevoie astăzi, pentru a mai salva
