Străvechea legendă spune că Maramureșul este un ținut de basm, cîștigat cu muncă și sudoare de o Românie care îl merita pe deplin. Și, cum fiecare legendă are un sîmbure de adevăr, să nuanțăm: 1) da, e un ținut de basm, la fel cum e și țara căpcăunilor, și țara zmeilor, și Albania, și multe alte țări în care nici un om normal n-ar vrea să calce și 2) România l-a cîștigat pentru că nu s-a găsit prin zonă o țară și mai fraieră care să-l vrea. Deci da, într-un fel legenda e corectă: România îl merită pe deplin. În special, Vasluiul. Și Buzăul. Adică nu, Buzăul nu. Ei să-și vadă de covrigii lor și să termine cu visele imperiale. Serios, e penibil. Cum ar suna: "Casa Imperială de Buzău și-a încoronat noul suveran cu o coroana de aluat, cu mac și susan"?

Dar să revenim la Maramureș. Mai exact, să revenim în celebrul sat Odești (a doua metropolă după Baia Mare, asta dacă numărăm și calul sătenilor), unde trei băștinași încercau să reconstituie live varianta locală "Nevastă pentru fiul meu". Au băut nuntă-style, și, apoi, doi dintre ei au decis că al treilea e mireasa. Urmarea nu e ca întîlnirea din Brokeback Mountain sau aceea dintre Dan Puric și propriul său ego. Inși grăbiți, ei au sărit direct la postludiu, adică l-au jucat în picioare. În timp ce-i cărau pumni de îmbărbătare după ceafă, că așa-s maramureșenii, se susțin unul pe altul la greu.

Că omul a murit pe la jumătatea bătăii, că Poliția i-a arestat pe cei doi, că procurorii sînt supărați fiindcă n-a mai rămas băutură, astea sînt nimicuri. Închiși după zidurile reci, cei doi n-au liniște din cauza marii dileme: deja sînt niște fraieri pentru că nu și-au violat victima sau se pot viola între ei și scapă cu fața curată?

Străvechea legendă spune că Maramureșul este un ținut de basm, cîștigat cu muncă și sudoare de o Românie care îl merita pe deplin. Și, cum fiecare legendă are un sîmbure