(continuare din numãrul trecut) Sân Petru este cel mai cunoscut „sfânt“ al Calendarului popular. Importanta sãrbãtorii este subliniatã de postul care o precede, Postul lui Sânpetru, care, spre deosebire de Postul Pastelui, Postul Crãciunului si Postul Suntãmãrii, are numãr variabil de zile. Local, sãrbãtoarea era anuntatã de anumite repere cosmice si terestre: aparitia licuricilor, amutitul cucului, rãsãritul constelatiei Gãinusei si altele. Târgul Gãinii este o sãrbãtoare preistoricã „tinutã pe Muntele Gãinã din Muntii Apuseni si dedicatã zeitei neolitice Gaea, protectoare a femeilor mãritate, sinonimã cu Târgul de Fete. Cultul preistoric al zeitei, identificatã de etnologi cu Sânziana, Maica Precista, Dochia, Drãgaica, este întretinut de români, fãrã sã-si dea seama, prin numeroase sãrbãtori si obiceiuri, unele desfãsurate pe munti (TârguI Gãinii, pelerinajul de Suntãmãrie de pe Muntele Ceahlãu), altele coborâte în zonele de deal si câmpie (Târgul Drãgaicei de pe Muntele Penteleu coborât la Buzãu). Vechimea multimilenarã a sãrbãtorii zeitei Gaea, devenitã ulterior TârguI de Fete de pe Muntele Gãina, este sustinutã de argumente astronomice (Closca cu Pui, Gãinusa sau Clota, care este vãzutã pe firmament în perioada solstitiului de varã, când se tine Târgul Gãinii), etnologice (Gãinã, pasãre fantasticã, cu aripi si ouã de aur, care apare în unele legende din Muntii Apuseni), toponimice (numele Muntelui Gãinã din Masivul Apuseni) si altele. Întâlnirile solstitiale din Muntii Carpati unde se înãltau rugi divinitãtilor celebrate în luna iunie au asimilat de-a lungul timpului functii noi: schimb de produse, petrecere, distractie. Acestea fac parte din patrimoniul cultural si istoric al Vechii Europe. Un joc ritual care se desfãsura la solstitiul de varã, mai precis la Sânpetru, a fost atestat si la macedo-români. Acesta se numea jocul Sclavilor si era executat numai