1. UN SLAM ȘI DOUĂ RATĂRI. Ok, deci Serena domină autoritar circuitul, câștigă tot, bate recorduri, adună 34 de victorii la rând. Câștigă Roland Garros după 11 ani. Nimeni nu-i stă în cale. Concluzia se trage de la sine: e un circuit monopolizat de Serena. Dar adevărul nu este chiar așa, sau cel puțin nu e adevărată ideea cum că titlurile de Slam ar fi intangibile. Williams rămâne aproape imbatabilă când joacă tenisul ei cel mai bun, dar tenisul nu e un sport care să se calculeze după acest virtual "cel mai bun nivel", ci după ce se întâmplă pe teren și după cifre. Iar cifrele spun că din trei Slamuri din 2013, Serena a câștigat unul, iar la celelalte două n-a trecut de sferturi la AO și de optimi la Wimbledon. De unde până acum s-a vorbit de posibilitatea ca Serena să dețină toate cele patru titluri simultan, ea nu mai are acum decât două. Iar dacă Azarenka și-ar fi făcut serviciul în finala US Open când a servit pentru titlu, poate că Serena ar fi avut decât unul singur acum. Morala e că Slamurile, cele mai importante trofee din tenis adică, sunt jucabile. Sunt accesibile celorlalte fete.
2. VULNERABILĂ. Mai e un detaliu interesant, referitor la rezultatele înregistrate de Serena de când a revenit în circuit după acea pauză cauzată de problemele medicale foarte grave pe care le-a avut (și care se uită mereu; poate ar trebui reamintit că viața Serenei a fost în pericol, motiv pentru care performanțele ei de acum sunt și mai impresionante). Post-revenire așadar, Serena este mult mai vulnerabilă în fazele preliminarii ale Slamurilor. Dacă ajunge în semifinale/finale, șansele ca ea să mai piardă scad însă considerabil.
Iată și o listă a jucătoarelor care au bătut-o pe Serena în Slamuri post-revenire și care spune destule: Bartoli, Stosur, Makarova, Razzano, Stephens, Lisicki. Niciuna nu era în top 5 la momentul respectiv, ba chiar, unele dintre ele,
