Nu este ciudat că subiecte legate de actualitatea din Orient ne apar oarecum exotice, ca şi cum nu am fi fost supuşi influenţei musulmane aproape patru secole?
Am întâlnit şi citit cu multă aviditate articolele şi reportajele lui Carmen Gavrilă în săptămânalul Dilema Veche, intervenţiile sale având ceva din brandul BBC, fiind pline de miez, obiectivitate, informaţii clare, mult diferite faţă de ce mai apare, din când în când, pe această temă, în presa noastră naţională. Cu uşurinţă se poate decela pasiunea şi concentrarea asupra unui spaţiu foarte interesant, în plină fierbere, de aceea reunirea acestor articole apărute în ultimii ani într-un volum de publicistică este un gest logic şi salutar.
Lumea musulmană de azi este un uriaş puzzle, pentru că fiecare ţară în sine este un cosmos format din multe microcosmosuri care interferează, se ciocnesc, se unesc, se despart, se aliază pentru a se despărţi cu scandal şi, deseori, cu sânge. Această imponderabilitate a lumii musulmane de ieri, dar parcă mai accentuată azi, după valul de revolte din cadrul „Primăverii arabe“, constituie un mare dezavantaj al lumii arabe în competiţia mondială şi în diversele raporturi de putere, de care profită, din plin, diverşi actori, precum Statele Unite sau Israelul. Evident, această fragmentare arabă nu a apărut de ieri, de azi. În prima parte a cărţii (Anotimpuri arabe, căci după iarna dictatorială a venit primăvara revoltelor - aşteptăm cu nerăbdare să vedem ce temperatură va avea vara arabă...), Carmen Gavrilă urmăreşte cu atenţie procesul redefinirii statelor arabe care au trecut peste o formă dictatorială, care asigura, de bine de rău, stabilitatea, ucigând însă democraţia în ţări precum Tunisia, Libia, Egipt, Yemen şi, acum, Siria (o ţară în continuare în plin război civil). Faţă de acest proces, doar Arabia Saudită şi Iranul par a fi răma
