"Mi s-a făcut o mare nedreptate. Soţul meu a fost dat afară abuziv de la locul de muncă. Eu n-am avut niciodată serviciu, pentru că am trei copii. Fără niciun venit, acum, Protecţia Copilului a zis că vine să ni-i ia. Eu fără ei nu pot să trăiesc. Fata cea mare a zis că se sinucide dacă o ia de langă mine. Vă rog, ajutaţi-mă!".

Cum să rămâi indiferent la un asemenea apel!? Cum să rămâi indiferent în faţa unui şir lung de nedreptăţi, povestite printre lacrimi de o femeie simplă, de la ţară, mamă devotată şi soţie adusă la capătul răbdării? Totul din cauza unui "nenorocit" de primar, care, "de când s-a ajuns", "taie şi spânzură după bunul plac". O poveste lungă, care ne-a stârnit compasiunea. Aşa că am început să sunăm. La Protecţia Copilului, la Protecţia Socială, la primărie.

În urma noastră însă, doamna a început să dea semne de nervozitate. Avea şi de ce. La Protecţia Copilului se ştia cazul, dar nici vorbă de luat copiii de acasă, la Protecţia Socială exista un dosar de ajutor, dar fusese respins pentru că nu erau întrunite condiţiile, iar versiunea primarului... cu totul alta.

Soţul femeii, fost şoferul al primarului, fusese dat afară pentru nişte nereguli. L-a reangajat "de mila copiilor", dar a fost nevoit din nou să renunţe la serviciile lui. N-a vrut să ne ofere amănunte, dar a precizat că soţul primeşte ajutor de şomaj, care împreună cu alocaţiile copiilor şi alocaţia suplimentară formează un venit mai mare decât cel prevăzut pentru ajutorul social. Oricum, până să încheiem noi discuţiile telefonice, uşor, uşor şi doamna a început să-şi amintească aceste lucruri. Şi că soţul n-a fost chiar abuziv concediat, şi că are şomaj, şi că primăria i-a ajutat "să-şi bage gaze", şi că le-a mai oferit locuri de muncă, dar le-au refuzat. La fel cum le-a refuzat şi pe cele pe care, în urma discuţiei telefonice, primarul ne-a asigurat