Mugur Isărescu a intrat în Cartea Recordurilor, ca fiind cel mai longeviv şef de bancă centrală din lume. Ca atare – vrem, nu vrem – este o voce autorizată pentru a face o radiografie competentă şi riguroasă a ceea ce înseamnă economia României, politica ei monetară.
Grvernatorul Isărescu a avut o ieşire mediatică tăioasă, dar în acelaşi timp analitică, în care specifica faptul că România nu are, în acest moment, o viziune strategică pe termen lung, în perimetrul economic. Într-un fel, a fost o critică directă adresată actualei guvernări, dar afirmaţia lui Mugur Isărescu are o bătaie mult mai lungă decât să-i urecheze pe alde Ponta şi Antonescu.
România nu are la această oră o strategie proprie pe termen lung! Orice strategie economică am adopta, ea se mulează pe strategiile economice ale ţărilor cu care intrăm în contact, cu predilecţie (proporţia fiind de 99%) faţă de celelalte ţări ale Uniunii Europene, implicit cu Uniunea însăşi. Mugur Isărescu nu aruncă degeaba aceste declaraţii pe piaţă acum, la nici un an de la alegerile europarlamentare. O face într-un mod dibaci, dar cu ţintă sigură. Isărescu este conştient că Banca Naţională a României nu este şi nu trebuie să fie o filială a vreunei utopice (deocamdată!!!) Bănci Naţionale Europene, ci că trebuie să aibă propria ei identitate, propriul drum, chiar dacă într-un tandem european aşa cum suntem astăzi, în cadrul Uniunii Europene. La fel, România trebuie să rămână un stat unitar şi independent, chiar dacă funcţionează în marea familiei europeană.
Lipsa unor paşi coerenţi, a unor măsuri economice în care să fie implicat şi mediul de afaceri românesc ca partener egal, pentru promovarea capitalului autohton, este tocmai ce clamează (şi blamează) guvernatorul Isărescu. Mai ales că acesta recunoaşte faptul că, poate, BNR nu a tratat criza cu cele mai bune măsuri cuvenite. Dar a fost vorba de
