Liderul echipei naţionale de scrimă, Ana Maria Brânză, se află în cantonament la Constanţa şi se bucură din plin de mare

Multipla campioană visează la Rio şi la un revelion pe malul Mării Negre, chiar dacă primul obiectiv pare mai îndepărtat

Ana Maria Brânză vine la Constanţa mai des decât ar crede lumea. Face cantonamente de zece ani şi s-a îndrăgostit de mare, iar de atunci, de câte ori i se face dor, se urcă în maşină şi petrece o seară pe litoral. „Beau o cafea, apoi mă întorc acasă, şi aşa îmi trece dorul de mare“, râde campioana. Apoi redevine serioasă, gândindu-se la duritatea cantonamentului care va continua până la sfârşitul săptămânii. Două antrenamente pe zi, pauză doar la prânz şi, bonus, un antrenament duminică. Totul pentru mai multe medalii şi pentru a suda mai bine relaţiile cu noile coechipiere de la Naţională.

Pregătirea în sine pare puţin bizară pentru scrimă, dimineaţa, fetele de la lot alergând cinci kilometri pe plajă, dar acumulările fizice din această perioadă sunt cele care le ţin în formă pe planşă. „Fără acest tip de pregătire, am leşina în partea a doua a partidelor. Scrima s-a schimbat mult şi acum se pune accent pe fizic şi mai puţin pe tehnic. Să-ţi domini adversarul fizic şi să rezişti mai mult este idealul de acum. Poate e puţin trist că s-a ajuns aici, dar mergem înainte“, ne-a spus campioana.

„M-am născut pentru scrimă“

Discuţia zboară apoi către începuturile unei cariere în care a adunat unsprezece medalii majore la turnee europene, mondiale sau la Jocurile Olimpice. La momentul în care a ales să plece la Craiova, de una singură, şi apoi când s-a trezit, după titlul mondial de cadeţi, că trebuie să aleagă pe ce drum să o ia. „La 13 ani aveam alte idei, dar nu regret nicio alegere. Ştiu că m-am născut pentru scrimă şi nu aş fi putut face altceva în această viaţă. Dacă mă pui din nou în faţa unei răscruc