Extracția gazelor de șist pulverizează practic actuala ierarhie internațională în ceea ce privește producția de energie.

Eșecul proiectului Nabucco era relativ pre­vi­zibil de ceva vreme, chiar dacă decesul său oficial a fost consemnat abia zilele tre­cute. Nu e singurul domeniu, politica de se­curitate e un alt exemplu, în care Uniunea Europeană nu a reușit să formuleze, dincolo de declarațiile de principiu, o strategie co­mu­nă în materie de energie. Interesele individuale ale sta­telor membre, dar și ma­nevrele subterane ale Ru­siei au avut câștig de cauză în fața altor considerente. Printre perdanți se numără și România, un avocat activ al proiectului. Însă impactul în ceea ce ne privește este semnificativ mai redus decât ar fi fost cu doar cinci ani înainte.

Motivul? Între timp am asistat la mutații majore pe harta energetică globală, cu con­secințe la fel de importante în plan geo­strategic. Statele Unite au devenit prin­ci­palul producător de energie din lume. Efec­tele globale ale acestor evoluții sunt considerabile, de la scăderea prețului țițe­iului și al gazelor naturale pe plan inter­național la repatrierea unor industrii ame­ricane care deveniseră neviabile din punct de vedere economic din cauza costurilor mari ale energiei. Nu mai puțin sem­ni­fi­cativ este și impactul în plan politic. De pildă, poziția de negociere a europenilor în relația cu Rusia pentru furnizarea de ga­ze naturale s-a întărit considerabil. Deloc întâmplător, un panel din cadrul ultimei re­uniuni tradiționale pe teme de se­cu­ri­tate de la München s-a intitulat The Ame­rican Oil and Gas Bonanza: The Changing Geopolitics of Energy.

Factorul principal responsabil pentru toa­te aceste evoluții este explozia producției de gaze de șist în Statele Unite. Un studiu Price­wa­terhouseCoopers prognoza că în ur­mătorii 20 de ani, da­to­ri­tă gazelor de șist, pre­ţul pe­t