”A căuta, într-un anume fel înseamnă să fi găsit deja. Ne dorim ceva ce deja cunoaştem, altfel de unde ne-ar veni ideea? Am cunoscut cu toţii ”momente înstelate” în existenţa noastră care mărturisesc, oricare ar fi dimensiunea nopţii noastre, că lumina există. ”Nu m-ai fi căutat dacă nu m-ai fi găsit deja”. Astfel, însăşi mişcarea căutării constă în a se deschide mai mult la ceea ce este deja prezent, dar ce noi nu cunoaştem încă suficient. ”Există printre voi cineva pe care nu îl recunoaşteţi”, le spunea Ioan Botezătorul discipolilor. Există printre voi o Prezenţă ce trebuie recunoscută şi afirmată. A căuta – a găsi înseamnă să te deschizi mai mult la ceea ce  - dintotdeauna - ne-a fost dat”, spune Jean – Yves Leloup în cartea sa, ”Aşează-te şi mergi – Elogiul călătoriei interioare”(Ed. elena francisc).

Căutarea, în aceasta stă călătoria vieţii noastre, în ea pare să se ascundă fericirea. Nu atat în ţel ne e sensul, deşi avem nevoie mereu de un ţel. Avem nevoie să ştim încotro ne îndreptăm. În viaţă e ca într-o călătorie obişnuită; nu mergi nicăieri dacă n-ai decis, dacă n-ai ales deja destinaţia. Te poţi învărti inconştient prin lume, poţi alege să te laşi dus de drum, dar şi asta-i o alegere, şi-n această abandonare e o decizie, e un ţel. Dacă vrei să mergi la mare trebuie să ştii că mergi la mare, să alegi un drum, un program, să faci nişte mişcări pentru asta. Noi ştim unde vrem să mergem, dar ţelul e o componentă, o parte a călătoriei noastre; mult mai importantă e călătoria în sine. Dacă n-ar fi ţelul, dacă n-am şti unde mergem, dacă n-am cunoaşte deja destinaţia, n-am merge nicăieri, poate n-am fi aici şi acum, în această zi, în această experienţă misterioasă numită ”viaţa noastră”. Aşadar, noi suntem editorii propriei călătorii, noi suntem scenariştii şi regizorii ei, ceea ce face ca lumea în care trăim să fie aceeaşi lume pe care o cunoaştem în i