Biserica Ortodoxă Română îl pomeneşte, astăzi, 2 iulie 2013, pe Sfântul Voievod Ştefan cel Mare (1457-1504). Domnitorul a fost omagiat şi la Chişinău.

Sfântul Voievod Ştefan cel Mare a fost fiul Voievodului Bogdan al II-lea şi al Doamnei Maria-Marina Oltea. După ce tatăl său a fost ucis, Ştefan a venit cu oaste, ajutat de Vlad Ţepeş, domnul Ţării Româneşti şi după înfrângerea lui Petru Aron în „tina de la Doljeşti”, la 12 aprilie şi la Orbic pe 14 aprilie 1457, merge la Suceava şi pe locul ce se chema câmpia Direptăţii, lângă cetatea de scaun, întreabă pe toţi de faţă, dacă le este cu voie să le fie domn. Întreaga adunare în frunte cu mitropolitul Teoctist, au proclamat pe Ştefan ca domn legiuit al Moldovei în scaunul părinţilor şi strămoşilor acestuia, scrie Basilica.ro.

Ştefan cel Mare a fost numit de către popor „Bun, Mare şi Sfânt”. „Bun”, pentru faptele sale de milostenie şi iertarea celor vinovaţi; „Mare”, pentru iscusinţa cu care a condus ţara, întrucât prin el Dumnezeu a pedepsit pe cei lacomi şi trădători; „Sfânt”, pentru luptele sale de apărare a întregii creştinătăţi, cât şi pentru numărul mare de biserici şi mănăstiri pe care le-a zidit şi înzestrat cu cele necesare spre slava lui Dumnezeu şi mântuirea credincioşilor. Ştefan cel Mare a fost un apărător al credinţei creştine în luptele sale cu turcii şi tătarii, precum şi un mărturisitor al ei prin numărul mare de biserici ridicate cu purtarea sa de grijă, prin înzestrarea lor cu cele necesare slujbelor şi obştii călugărilor. Ştefan cel Mare a zidit biserici şi mănăstiri nu numai în Moldova, ci şi în Muntenia şi Transilvania, mărturisind prin aceasta conştiinţa unităţii de credinţă şi neam. De asemenea şi la muntele Athos, unde pericolul otoman ameninţa tot atât de mult Ortodoxia, a înălţat, înnoit şi înzestrat mai multe biserici şi mănăstiri, între care la loc de cinste stă Mănăstirea