- Social - nr. 127 / 2 Iulie, 2013 Revenim cu unul dintre capitolele volumului prezentat deja, dedicat imprejurarilor in care a disparut prematur poetul universal Mihai Eminescu, interesant si prin faptul ca un medic psihiatru, Gabriela Elena Buicu, aduce argumente ce pun in contradictie medici care l-au tratat pe "tanarul poet cu gandire matura”. Capitolul "Dileme asupra vietii lui Mihai Eminescu” vorbeste si despre felul in care a fost perceput marele poet de catre contemporanii sai, fie ei medici, amici, scriitori. Cercetarile asupra afectiunii sale psihice incep de la caracteristici ereditare, caracteristici care, luate prea mult in considerare de catre o parte din specialisti, conduc la diagnostice contradictorii atunci cand poetul ajunge sa fie tratat de alti medici, deseori fiind tratate simptome si nu "fondul” afectiunii sale. Sensibilitatea poetului l-a condus spre treptele geniului nu fara a avea parte de neprieteni, doar tarziu renuntandu-se la ipoteza ca Eminescu a murit de sifilis contractat pe linie materna sau de la Veronica Micle, admitandu-se ca afectiunea pe care o manifesta era o psihoza maniacala acuta, fara substrat organic, sifilitic, asociata unei afectiuni bipolare. Aflam ca a beneficiat si de terapia unor medici vienezi, starea sa ameliorandu-se, dar ajunge din nou la boala si iarasi, fara a-i fi contestat geniul, noi stigmate sunt puse pe seama sanatatii sale mintale. Dr. Gheorghe Marinescu, savantul care se afla atunci la inceputul carierei sale, cunoscut ca nu avea consideratie pentru artisti, admite "luesul eminescian” si o "paralizie generala”, dar multi dintre admiratorii marelui poet stiu deja ca s-a renuntat dupa deces la examinarea microscopica a creierului sau, lasat la caldura pe un pervaz si intrand in putrefactie, o minte luminata. LIA VINTELER - Social - nr. 127 / 2 Iulie, 2013 Revenim cu unul dintre capitolele volumului preze