Legătura dintre Andrei Doşa şi Capitală este mai veche decât legătura pe care Doşa o are cu poezia. Anul trecut, braşoveanul a primit Premiul „Mihai Eminescu” de debut în poezie pentru volumul „Când va veni ceea ce este desăvârşit”(Editura Tracus Arte, 2011). În proiectul „Bucureştiul poetic”, Doşa ne-a condus pe jos între două staţii de metrou, de la Unirii până la Izvor.

Cartierul

Pentru un poet poate să fie neaşteptat, dar sportul se pare că a făcut multe legături: „Cred că prima oară când am fost în Bucureşti era prin '97 sau '98. În perioada aceea făceam scrimă şi participam la concursuri în capitală şi în alte oraşe din ţară. Noi, cei de la clubul sportiv Tractorul, am fost cazaţi în mai multe locuri, unele dintre ele am reuşit să le regăsesc, altele nu. Eram impresionat de numărul ţânţarilor, de cireşele aproape coapte în mai, dar mai ales de mulţimea care se revărsa în intersecţii. Cred că atunci am fost pentru prima dată în Piaţa Unirii. Am avut senzaţia că nu voi reuşi să trec prin masa de oameni, că îmi va fi imposibil să rămân în picioare şi să respir. M-am tras la margine, să mă feresc pe cât posibil, dar tot a fost ca la mare când salvamarii arborează steagul roşu: dacă nu ştii să înoţi, valurile te iau efectiv pe sus, apa îţi intră pe gură şi pe nas, nu mai ştii unde eşti şi ce să faci”. Oraşul nou pentru Doşa a adus şi obiceiuri inedite legate de deplasările sale de zi cu zi: ”Am început să folosesc metroul de când vin mai des în Bucureşti, adică de-acum vreo 4 ani. S-a întâmplat să mă plimb cu el doar ca să studiez feţele oamenilor, să cobor la staţii necunoscute şi să mă plimb prin zonă până când voi da din întâmplare de o altă staţie de metrou. Am decoperit că la anumite ore, în special în jurul orei prânzului şi seara în jur de şase, în metrou poţi să afli mai multe lucruri decât pe facebook. Oamenii urcă în gru