„Cum rămâne cu Suceava?”
„Dar cum rămâne cu Suceava, vechea capitală moldovenească, care numără zilele pelegrinajelor între zilele de aur ce-i aduc sume considerabile? Ei, s-o spunem fără rezervă: Suceava e un oraş străin, departe de a fi numit românesc, iar administraţia acestui orăşel decăzut dovedeşte în fiecare an că nu merită câştigul ce i-l aduc moaştele Sf. Ioan cel Nou. Stradele, pieţele, toate murdare, serviciul poliţial, lipsa totală de ordine şi respect, toate dovedesc că Sf. Ioan cel Nou e postat în cel mai nepotrivit loc”.
„Gazeta Bucovinei”, Anul VII, nr. 27, Cernăuţi, Iulie 1906.
„Cu ochii turistului”
„Spre dreapta, pe drumul ce duce la Rădăuţi, după ce trecem prin serpentinele unei păduri liniştite, coborîm la Cacica. Putem vizita aici una din însemnatele saline din Moldova şi lacul ei subteran. Poposim apoi în orăşelul Solca, unde funcţionează o fabrică de bere bine utilată. Faima berii de Solca se datoreşte apei bogate în bioxid de carbon, dar şi iscusinţei meşterilor berari. La Solca, mai întîlnim un mare parc natural în care s-a amenajat o cabană pentru turişti. Ne întoarcem pe aceeaşi cale spre Gura Humorului. Oraşul poartă semnele unei vădite tinereţi. Noua construcţie a şcolii medii, dată recent în folosinţă, fabrica de cherestea, întreprinderea de transport, policlinica, noile blocuri muncitoreşti, parcul şi străzile îngrijite dau oraşului un aspect atractiv. La muzeul raional, vizitatorul află interesante piese de etnografie asupra îndeletnicirilor populaţiei din acest raion. Din Gura Humorului ajungem lesne la Voroneţ sau la Mănăstirea Humorului, unde vom admira două ctitorii cu renume din timpul domniilor lui Ştefan cel Mare şi Petru Rareş”.
„Zori noi”, Anul XVIII, nr. 5150, Suceava, Iulie 1964.
„Cum rămâne cu Suceava?”
„Dar cum rămâne cu Suceava, vechea capitală moldovenească, care numără zile
