Fostul furnizor de parfumuri al Elenei Ceaușescu, Dan Grigore Adamescu, cel despre care CNSAS zice că nu i-au fost găsite documentele de turnător sau ofițer al Securității, își începe coborîșul spre ceea ce societatea ar numi "imprevizibila judecată a legii". Adamescu a călcat în propria lăcomie ca pe dinții unei greble.

Imperiul, alcătuit din inginerii financiare și NUP-uri, nu i se clatină, dar i se zgîlțîie ușurel starea de libertate fizică. E vorba despre fals și uz de fals, despre vînzările măsluite ale României libere, despre insistența mea de a scrie și despre imprudența lui Adamescu de a mă da în judecată. Cazul falsurilor comise la Biroul Român de Audit al Tirajelor de cotidianul său, România liberă, e cunoscut. Sub bagheta companiei Medien Holding, ziarul a declarat, ani la rînd, că vinde un număr de exemplare aproape dublu față de cel vîndut în mod real, înșelînd astfel clienții de publicitate și făcînd concurență neloială celorlalte ziare din piață. Tirajul umflat al României libere contrasta atît cu sondajele de audiență ale SNA, cît și cu ceea ce știau toți lucrătorii tipografiei unde se comitea fapta. BRAT nu s-a sinchisit prea tare, a făcut cîteva controale trîmbițate din timp și a decis că nu știe cum să întrebuințeze neregulile găsite. Eu, în schimb, am scris multă vreme despre această hoție, mai ales că România liberă puțea de reclamele ANAF și ale Ministerului de Finanțe. Adamescu m-a dat în judecată și mi-a cerut o sumă cu care ar fi putut plăti pe doi ani salariile restante ale angajaților săi de la România liberă. Cu toată compasiunea mea pentru acești oameni, îi anunț cu plăcere că nu-și vor vedea banii. Săptămîna trecută, Tribunalul București mi-a dat dreptate. Din probele puse de mine la dispoziția instanței a rezultat limpede că Dan Grigore Adamescu a falsificat, prin compania sa Medien Holding-Nu-Mai-Știu-Cum, cifrele reale ale