Chemaţi insistent la Buzău încă de acum doi ani, americanii au ajuns în sfârşit să ia parte la un proces „made in Romania”. Deşi plăcerea deosebită a unora era ca aceştia să ajungă pe la Judecătoria Buzău în toamna lui 2011, iată că Ambasada SUA le-a făcut în sfârşit pe plac (oare cu ce preţ) şi a trimis vreo doi funcţionari săptămâna trecută la Înalta Curte.

Bomboana de pe colivă a fost, însă, ambasadorul Ungariei la Bucureşti, prezent şi el la procesul care a „mişcat” comunitatea maghiară anul trecut, când Judecătoria Buzău s-a pronunţat printr-o sentinţă care nu era nici definitivă şi nici irevocabilă. Marea vâlvă creată, însă, înainte de şedinţa de săptămâna trecută ar trebui să nască nişte mari semne de întrebare, spun unii, puţini cam îngreţoşaţi de modul în care suntem trataţi în propria ţară. Dar, iată firul evenimentelor: braţ la braţ, la proces au fost doi trimişi ai Ambasadei SUA şi ambasadorul Ungariei. Plin de mândrie, unul dintre inculpaţi a şi notat pe blog: „în urma scrisorii adresate de congresmenii americani lui John Kerry, SUA au început să urmărească în mod public acest caz. L-au urmărit şi până acum, ne-am întâlnit periodic, păreau interesaţi, însă o poziţie publică ca până acum nu a existat. Un diplomat are lucruri importante de făcut pe parcursul unei zile, însă ei au aşteptat răbdători timp de patru ore până când cazul nostru a ajuns pe ordinea de zi”. Impresionaţi de aceste minunate fapte mari făcute de nişte funcţionărei din magnificele State Unite, care au avut ei atâta bunătate încât să stea pe la uşile instanţelor româneşti aşa, de amorul artei, unii dintre “fraţii” de suferinţă ai inculpaţilor mai că s-au scăpat pe ei de bucurie. Cel puţin aşa se zvonea pe la colţuri, unde au ajuns şi cele mai noi decizii provenite de la Ministerul Justiţiei, acelaşi minister care anul trecut se făcea că nu vede ce se întâmplă după ce Judecăto