Silueta lor îi înfricoşează pe turişti, dar rechinii sunt cei ameninţaţi de pericolul dispariţiei din apele din jurul arhipelagului ecuadorian Galapagos, unde mai multe specii de rechini sunt marcate cu cipuri menite să le ofere biologilor marini date importante despre habitatul în care trăiesc aceşti peşti cartilaginoşi foarte vechi.
"Încercăm să determinăm unde se află principalele zone de reproducere a rechinilor", explică pentru AFP Eduardo Espinoza, în timp ce aruncă o plasă de 3 metri pe 100 în golful insulei San Cristobal, în cursul unui control de rutină, scrie Agerpres.
Acest biolog marin de la Parcul Naţional Galapagos (PNG) caută locurile unde rechinii îşi petrec primele etape ale vieţii. Puietul de rechin capturat primeşte un microcip prin care poate fi localizat în această rezervaţie naturală situată în Oceanul Pacific la 1.000 de kilometri de coasta Ecuadorului.
Primele rezultate nu întârzie să apară. Trei rechini, dintre care două femele, sunt prinşi în plasă. Este suficientă o privire pentru ca biologul marin să recunoască rechinii din specia Carcharhinus melanopterus - rechinul de recif cu vârfurile înotătoarelor negre.
"Rechin, atenţie rechin!", strigă Espinoza, în timp ce membrii echipei sale se apropie de plasă. Specialiştii examinează puietul capturat, rechinii sunt cântăriţi, măsuraţi, li se identifică sexul şi li se fixează câte un cip electronic pe aripioara dorsală. Cercetătorii prelevează şi o mostră de ţesut din aripa dorsală, ţesut ce va fi folosit pentru examene genetice.
Întreaga operaţiune de examinare şi marcare a unui rechin nu durează mai mult de 2 minute, după care exemplarul este eliberat, nu înainte ca un membru al echipei să-l "resusciteze" - peştele este mişcat în aşa fel încât apa să-i circule prin branhii, o etapă necesară pentru a se asigura că acesta îşi revine odată
