Stimularea motivaţiei unei persoane se poate obţine prin efectele psihologiei inverse. Putem cu uşurinţă modifica un comportament al unor tipologii de indivizi spunându-le să facă exact opusul. De cele mai multe ori, s-ar putea simţi provocaţi şi ar face exact opusul doar pentru a ne demonstra că ne înşelăm asupra comportamentului lor. Principiul psihologiei inverse se bazează pe stimularea spiritului demonstrativ şi combativ al persoanei. Psihologia inversă funcţionează cel mai bine la persoane narcisiste, cu o imagine exagerat de bună despre sine, dar şi la cei mai încăpăţânaţi dintre noi. Funcţionează bine deoarece acest tip de indivizi cred că sunt capabili de orice, iar o sfidare îi poate motiva să demonstreze această credinţă a lor. Persoanele încăpăţânate nu acceptă să fie puse în faţa unei singure opţiuni – aceea de a eşua - şi vor căuta căi alternative pentru a demonstra că pot, că sunt în stare. Să presupunem că ne confruntăm cu situaţia în care copilul nostru ia note mici la şcoală. Prima noastră reacţie ar fi de furie şi poate chiar manifestată prin cuvintele: „nu vei lua niciodată note bune la şcoală”. Această replică ar putea să distrugă stima de sine a copilului, creându-şi falsa credinţă că nu este capabil să înveţe bine, afectându-i astfel personalitatea. La urma urmei, dacă tot repetăm unei persoane faptul că este incompetentă sau incapabilă, îi vom programa mintea să creadă că aceste trăsături chiar sunt adevărate. În exemplul de mai sus este mai potrivit să motivăm copilul să înveţe decât să ia note mari, deoarece de el depinde cât de mult învaţă, dar notele primite sunt bazate şi pe alte criterii sau factori. Spunându-i „fac pariu că nu vei termina tema de casă în seara asta” este mult mai eficient decât „nu vei lua niciodată note mari”. Psihologia inversă nu va funcţiona la toate persoanele. La o stimă de sine scăzută şi o imagin