Un interviu cu Violeta Motulaite, ambasadoarea Lituaniei la Chișinău („Moldova.org”).

Două comentarii, ambele din „Jurnal de Chişinău”, caută urmele separatismului găgăuz, dar şi celui transnistrean. Acestea duc la Chişinău, scrie Petru Bogatu. „La ora actuală, în Republica Moldova există formaţiuni politice, precum PSDM sau partidul Socialiştilor, care creează impresia că ciugulesc direct din mâna Moscovei. În plus, nu mai puţin de 40 de pretinse ONG-uri de la Chişinău se află în solda unor sponsori din fosta metropolă”.

Petru Bogatu se declară convins de asemenea că pe lângă această parte văzută a aisbergului există şi una mai puţin vizibilă, formată din miile de funcţionari publici şi specialişti din dreapta Nistrului care se află concomitent şi în slujba malului stâng. Autorităţile moldoveneşti ar da dovadă de o îngăduinţă exagerată faţă de acest joc la două capete a puzderiei de medici, jurişti, jurnalişti, profesori universitari, poliţişti, experţi ministeriali şi chiar agenţi guvernamentali de la Chişinău, mai scrie Bogatu.

Nicolae Negru continuă tema într-un editorial întitulat „Comrat, planul B”. „În sfârşit, s-a găsit autorul iniţiativei de organizare a unui referendum separatist la Comrat. Conform gagauzinfo.md, acesta este Leonid Dobrov, „activist public”, fost disident din perioada sovietică, luptător pentru limba şi cultura găgăuză, care însă declară că nu şi-a pus propria semnătură sub niciun document, fiindcă, în ultimul timp, numele său „îi irită pe unii”.

„Kommersant.md” scrie despre apelul grupului de organizaţii „neguvernamentale” întrunite în Consiliul „Pentru recunoaşterea Transnistriei” care au cerut ONU „să examineze chestiunea recunoaşterii regiunii estice a Republicii Moldova”. Autoarea, Irina Ivaşkina, precizează că respectivul Consiliu a fost creat cu sprijinul autorităţilor transnistrene în