ProSport face astăzi 16 ani. Zece din ei i-am trăit în redacţie, dar şi în ceilalţi şase am fost aproape de ProSport. Îmi amintesc şi astăzi primul număr. Nu doar coperta sau titlul, ci şi emoţia cu care l-am cumpărat. Într-o vreme în care tot ce începea cu Pro părea din altă lume şi ProSport mi-a confirmat aşteptările. Un ziar cum nu mai văzusem, deşi de prin şcoala generală îmi făceam legitimaţii de ziarist pe maşina de scris a surorii mele. Multă vreme am colecţionat ziarul, doar lipsa de spaţiu făcându-mă să renunţ pe parcurs la ediţiile mai vechi. Nu ratam însă aproape nicio ediţie, mă grăbeam la chioşc pentru a nu-l pierde. Cred că era o vreme în care returul tindea spre zero! Pe Ovidiu Ioaniţoaia l-am cunoscut personal abia recent, dar simţeam că-l ştiu de-o viaţă. Primul lucru îi citeam editorialul din ziar. La emisiunile de la Pro TV mă deranja un singur lucru: Poli Timişoara era rar băgată în seamă, iar rezumatul meciului intra în emisie pe la 1 noaptea. Erau vremuri în care nu orice meci se vedea în direct, iar Procesul Etapei şi rezumatele impecabile ale partidelor erau vârful săptămânii. L-am întâlnit pe Ovidiu Ioaniţoaia la Gala ProSport 15 ani, în toamna anului trecut. Recunosc, am avut emoţii când am vorbit, dar stilul său direct şi prietenos mi le-au îndepărtat imediat. Apreciez puterea lui de a scrie şi face emisiuni şi astăzi, chiar dacă astăzi duce mai departe meseria la concurenţă. La fel cum nu mă feresc să spun că admir tot ce a realizat Cătălin Tolontan la ProSport şi nu numai de-a lungul anilor. Îi cunosc echipa ca şi când aş fi lucrat eu cu ei, deşi de fapt multă vreme mi-au fost concurenţi - le ştiu semnătura, le-am fost şi le sunt cititor. Primul contact direct cu cineva de la ProSport l-am avut la Timişoara. Eram deja ziarist pe plan local şi visam la şansa pe care o avea colegul de breaslă Dan Popescu de a lucra pentru ProSport. I-am ţin