Pegas a fost sinonim cu “bicicleta românului” înainte de Revoluţie. A intrat în moarte clinică, iar bicicletele Pegas ar fi devenit obiecte de muzeu, nu că nu ar fi meritat. A fost salvat de la pieire de patru tineri, pentru care bicicleta este un stil de viaţă.

Cum s-a întâmplat minunea şi ce viitor îl aşteaptă pe “Căluţul cu aripi” povestește Alexandru Manda, un tip nebun care pariază şi-şi pune destinul pe şaua unei biciclete.

Istoria bicicletei Pegas a început în 1972, la Uzina Mecanică Tohan din Zărneşti. A fost un succes de piaţă, modelele Pegas fiind produse în zeci de mii de exemplare. După Revoluţie, Pegas a intrat în anonimat, iar importurile de biciclete au clătinat serios brandul românesc. Managementul defectuos şi lipsa unor investitori au trimis Pegasul într-o comă indusă. În 2010, a fost resuscitat printr-o întâmplare nefericită, dar cu un final fericit.

“Totul a plecat de la un furt de biciclete. Lucram într-un magazin de biciclete şi i-am vândut o bicicletă colegului meu Andrei Botescu. După două săptămâni, a venit negru de supărare, că i-au furat bicicleta. A sunat la fabrică, la Zărneşti, pentru a-şi cumpăra alt Pegas. Cei de acolo i-au spus că au închis fabrica şi că nu mai produc bicicleta. În momentul acela s-a produs un declic şi s-a aprins scânteia”, a declarat pentru ziarul Ring Alexandru Manda, omul care se ocupă de marketing şi vânzări la Pegas.

Ca mai toată lumea, Alex a încălecat “Căluţul cu aripi” în copilărie. A fost unul dintre norocoşii care au avut un Pegas. Nu a fost nevoie să ia premiul întâi la şcoală pentru a avea o bicicletă. Mama lui avea Pegas, iar la şase ani a considerat că este momentul că acest cult, al bicicletei, trebuie transmis şi generaţiei următoare. Ca la majoritatea, prima lecţie de bicicletă s-a lăsat cu julituri în genunchi şi coate.

“Eu sunt generaţia ’80 şi îmi aduc aminte că era c