Soare molatic, lenes, plictisit. Abia de a catadicsit sa apara, aproape plumburiu, dupa reprize serioase si repetate de ploaie nefiresc de rece si agasanta. Drumul e prost, de rupe masina in doua cand te opintesti sa-l parcurgi, basca faptul ca balteste, mai peste tot, de apa noroioasa, cleioasa, murdara. Coamele Reteza­tului par cenusii, ca si cum acolo, in inalturi, e ceata ori a venit deja, prea repede, prea brusc, iarna. Doar arar mai intalnesti picior de om. Cand dau, in buza drumului, de un barbat mai mult ajuns la varsta senectutii decat intre doua varste, il intreb din prima unde e locul pentru care am batut atata pustiu de cale. "Ce Sarmizegetusa cautati?, ma intreaba morocanos, de ai zice ca se teme, din infatisarea si vorbele mele, ca am venit dupa aurul dacilor. Ca sunt doua... Aia a dacilor sau aia a ro­ma­ni­lor?". "Cea a romanilor e colea, sunteti in apropiere, aialalta, a dacilor, e mai incolo, la vreo 40 de kilometri, la Gradistea Muncelului. Va intereseaza ceva kosoni? Nu mai e, domn’le, aur ca pe vremea dacilor, ca sa migreze toata lumea pe aici..." Ei, ce spuneam? Interlocutorul meu se teme ca ma aduce pe aici gandul misterioaselor, gasitelor si negasitelor comori ale lui Decebal. Il imbii cu oarece "mahorca" si un lintoliu pamantiu ne acopera de indata pe amandoi, pe batranul mohorat ca vremea de toamna, si pe mine, calatorul chemat pe aceste meleaguri de sangele clocotitor al dacilor si al romanilor. "Cele doua cetati, a romanilor si a dacilor, sunt, chiar daca a trecut timpul si a curs istoria, diferite. Asa au fost acum doua mii de ani, asa sunt si azi. Intr-un loc traiesc mai degraba urmasii romanilor, in celalalt ai dacilor. Primii sunt mai emancipati, mai avangardisti, mai iesiti in lume, mai veseli. Ceilalti sunt mai darzi, mai puternici, mai fermi, dar tristi. Se spune ca se diferentiaza unii de altii, vorbesc de daci si de romani, si pri