Aflu din ziare că dl. Turcescu s-a supărat foarte tare pe dna Nadia Comăneci. Şi că a dat cu ea de pămînt pe blog-ul propriu. Sportul nu e teritoriul meu de predilecţie, iar dl. Turcescu a început, cu ani în urmă, prin a-mi fi simpatic.

Am scris chiar o prefaţă pentru unul din volumele sale (probabil, cel dintîi). O vreme, a ţinut rubrică la Dilema, unde îmi amintesc cum a dat o dată cu bîta în baltă, construind o analogie ”fină” între Învierea pascală şi un detaliu privat de fiziologie erotică. Mă rog, nimeni nu e scutit de oarecari accese de prost-gust. Cu atît mai puţin cineva care e doldora de veleităţi (gazetărie, proză, istorie, muzică, televiziune etc.) şi care e portretizat (de cine?) pe Wikipedia drept ”a famous Romanian celebrity” (sic!).

Pe de altă parte, în fierbinţeala verii trecute, dl. Turcescu a avut tenacitatea de a ţine piept gherilei de tip Crăcănel (”cu dinţii, cu dinţii am să-l rup!”) întreţinute de Antena 3 pentru salvarea poporului martir şi suveran. Nu mi-a plăcut însă (şi am spus-o) modul în care a moderat dialogul Geoană-Băsescu din campania prezidenţială a anului 2009. Devenise brusc foarte important si se folosea, superstiţios şi grandilocvent, de Biblie ca să testeze ”sinceritatea” combatanţilor. Omul a continuat, totuşi, să mi se pară, măcar prin comparaţie, o versiune plauzibilă a jurnalismului.

Ţipa (R. Turcescu - n.r.), dădea cu tifla către camera de luat vederi, îşi dădea vîrtos poalele peste cap, pe scurt, oferea un spectacol de tartor burzuluit (...).

Cu atît mai mult m-a întristat o ieşire de acum cîteva luni împotriva dnei senator Cristiana Anghel. Nu că n-avea dreptate. Salturile dnei Anghel din salonul de reanimare în studiourile lui Voiculescu şi de acolo, într-un fotoliu parlamentar nu puteau fi citite în cheie onorabilă. Dar dl. Turcescu s-a enervat într-o măsură pe care un post de televiziune ”