Am aflat, la mijlocul săptămânii trecute, despre un comunicat al RFE şi al Open Society Archives din Budapesta, comunicat ce anunţă încheierea digitalizării şi catalogării unei mari părţi a arhivelor istorice ale complexului radiofonic ce a fiinţat la München între 1950 şi 1995, „Europa Liberă”.

Asta graţie mereu informatei, întotdeauna conectatei la actualitate şi nedezminţit interesantei rubrici Cultură şi politică realizată săptămânal de jurnalistul şi istoricul Victor Eskenasy Moroşan pentru Departamentul pentru Republica Moldova al postului de radio Europa liberă (rubrică ce poate fi ascultată şi în România datorită internetului),

Arhivele, mai exact vreo 70.000 de piese- devin de acum încolo accesibile marelui public datorită aceluiaşi internet.

Fac precizarea că nu, nu e vorba despre arhiva de emisiuni, aceasta aflându-se la Institutul Hoover de la Standford University, o arhivă a cărei soartă era în bună măsură şi sigură, şi clară, în pofida feluritelor declaraţii, mărturii sau speculaţii ale unor foşti angajaţi referitoare la consecinţele nu tocmai fericite ale mutării, poate nu chiar foarte inspirate şi destul de intempestive, a postului din capitala Bavariei la Praga.

E vorba despre arhiva de documente scrise, îndeosebi despre acele documente datorate Institutului de Cercetare al complexului Europa liberă-Libertatea. Documente care reprezintă, fără doar şi poate, o parte cât se poate de preţioasă a istoriei Războiului Rece dus în cel mai profesionist chip cu putinţă în plan radiofonic. Acestora li se adaugă mărturiile sau interviurile cu diverse persoane care, într-un chip sau altul, au izbutit să ajungă dincolo de Cortina de fier.

E vorba despre o arhivă despre care nu se ştia mai nimic cert şi despre care se spunea chiar că ar fi fost în totalitate pierdută. Comunicatul la care făceam referire mai sus risipeşte, deşi o face