În perioada Antichităţii, începând de la medicii greci, continuând cu Evul Mediu şi Renaşterea, practicile medicale făceau, adesea, mai mult rău decât bine.

Într-un articol publicat pe site-ul huffingtonpost.com, Nathan Belofsky, autorul cărţii „Strange Medicine: A Shocking History of Real Medicine Practices Through the Ages“, vorbeşte despre unele dintre cele mai bizare moduri în care medicii îşi tratau pacienţii.

Lipitorile

Pentru a elimina boala din organism, medicii luau sânge de la pacienţi, folosind lipitori. De cele mai multe ori, acestea erau aşezate pe braţele, picioarele sau pieptul pacienţilor, dar existau şi situaţii în care era necesară o intervenţie în zone mai sensibile, inclusiv în cavitatea bucală.

Medicii care otrăveau

Romanii urau medicii. Primul medic oficial al Romei, Arcagthus, a fost poreclit Carniflex – călăul. Medicii romani cunoşteau în detaliu efectele otrăvurilor, fiind angajaţi adesea pentru a ucide.

Împăratul Claudius a fost ucis de propriul său medic, iar Juvenal, unul dintre finii observatori ai acelei perioade, scria că oricine voia să pătrundă în cercurile înalte avea nevoie de un astfel de medic. El chiar vorbea despre erorile regretabile comise de către femeile care, după ce îşi otrăveau soţii, descopereau că aceştia din urmă luaseră antidotul şi erau nevoite să îi ucidă prin înjunghiere.

Afacerea era atât de prosperă, încât degustătorii deveniseră, de asemenea, indispensabili, iar Nero era atât de mulţumit de medicul său, Locusta, încât l-a ajutat să deschidă o şcoală unde acesta din urmă preda arta otrăvirii.

Cine a fost John Hunter?

Cel mai renumit chirurg englez nu a renunţat niciodată la cea de-a doua carieră a sa: cea de hoţ de morminte, iar în 1791 a încercat să fure polipii nazali ai celebrului compozitor Joseph Haydn.

Preţul sângelui

În timpul Renaşterii, of