- Cultural - nr. 127 / 2 Iulie, 2013 Carti noi Despre ceea ce n-am vazut, dar am trait Nasterea si botezul, doua din cele mai minunate lucruri care i se intampla unui om cu credinta in Dumnezeu, nu ni le putem aminti. Cel putin noi, cei mai trecuti prin vreme, fiindca acum, oricine poata sa-si vada filmul nasterii, al botezului... Dar e altceva, nu e amintirea propriilor trairi, e povestea acesteia. Am crezut in mitul cu barza si as mai fi fost usor de pacalit daca, intr-o iarna, cand nu mai era fulg de barza prin preajma, a venit pe lume un copil al vecinei noastre. Incet, incet, am aflat adevarul acestui miracol, pus, din pudoare, in seama unei inocente berze. Cei din generatia mea ne-am nascut acasa, mositi de o femeie de isprava, cu prea putine cunostinte medicale, dar cu multa indemanare, asistata de alte femei, care asigurau tot ce era de trebuinta ca nasterea sa fie dupa datina, cu bucuria venirii pe lume a unui nou suflet. N-am apucat sa aflu prea multe despre propria-mi nastere, pentru ca cea care mi-a dat viata a plecat prea repede la Domnul. Nu stiu ce mi-au harazit ursitoarele la nastere, dar cu siguranta ca imaginarul traditiei populare n-a fost zgarcit, iar ce era de urmat, in ritualul nasterii, a fost pe masura unui loc riguros in a respecta randuielile. Credinta era la ea acasa in lumea nasterii mele, iar ritualurile erau respectate cu sfintenie. Botezul meu a fost si el disputat, pentru ca fiecare dintre bunici vroia sa-i port numele, asa ca parintii n-au avut de ales si inca de la inceput au acceptat cele doua prenume, cu intreaga lor sfintenie, Ioan (bunicul dinspre mama) si Nicolae (bunicul dinspre tata). In aceste conditii, botezul din biserica satului, cu siguranta, a avut parte de totala satisfactie, eu fiind singurul care aveam sa duc mai departe numele inaintasilor mei. Neindoios, s-a intins masa mare, iar nasii de botez au adus darurile l