Numirea polonezului Ludwik Sobolewski, fostul CEO al bursei din Varşovia, în funcţia de director general al Bursei de Valori Bucureşti (BVB) a fost primită cu entuziasm (onest sau simulat) de întreaga suflare de pe bursă.
Toată lumea aşteaptă acum ca să ia avionul de la Varşovia, să descalece la sediul BVB de la Armenească şi să facă în doi ani piaţă de capital la Bucureşti, măcar la un sfert cât cea din Polonia. În fond, cât a fost Sobolewski CEO la Varşovia, pe bursa poloneză s-au listat 700 de companii şi s-au făcut oferte publice iniţiale de vânzare de acţiuni (IPO) de 13 miliarde de euro, iar tranzacţiile zilnice au sărit de 200 de milioane de euro.
La Bucureşti nu s-a mai făcut niciun IPO din 2008, iar tranzacţiile medii zilnice nu mai trec de ani de zile peste pragul de 10 milioane de euro.
Nu e de mirare că toată lumea aşteaptă minuni de la polonez, „pe măsura CV-ului“, dar câtă lume îşi pune oare problema că aducerea unui străin la conducerea BVB este un eşec al întregii pieţe de capital din România, care în 20 de ani nu a reuşit să dea un om, sau doi, sau zece, care să fie în stare să conducă bursa.
Dar dacă toată lumea e mulţumită cu polonezul, nu avem niciun motiv să credem că nu va face treabă. Profesional, Sobolewski este probabil unul dintre cei mai apreciaţi şefi de burse din lume. Poate că tocmai faptul că vine din afara sistemului local îi va aduce în primă fază susţinerea majorităţii de pe bursă.
Dar nu pot să nu mă întreb ce se va întâmpla când propunerile polonezului de reformare a bursei vor intra în conflict cu interesele brokerilor mici sau ale brokerilor mari, cu cele ale SIF-urilor sau ale marilor investitori privaţi, sau cu cele ale politicienilor. Va dura oare această pace şi susţinere sau va fi invitat domnul Sobolewski să-şi facă bagajele şi să plece acasă la Varşovia?
Şi Franklin Templeton a fos
